Investițiile într-o regiune nu sunt făcute în dauna altora, ci pentru noi toți. Fiecare comunitate are nevoile sale care merită și trebuie respectate! (P)

În lipsa acestor căi rutiere de mare viteză, business-uri de producție sau de distribuție nu văd fezabilă sosirea mai devreme la Iași. Nu este pentru noi o mare surpriză, este însă o dovadă în plus privind importanța crucială a monitorizării implementării celor două proiecte de autostradă care să lege Moldova de sudul țării și de Transilvania, iar mai apoi, către întreaga Europă.

Vedem, în același timp, pe lângă veștile bune, și câte oportunități au pierdut Iașul și Moldova în toți acești ani. Pentru că azi știm că A7 va fi gata până la mijlocul anului 2026 de la Ploiești la Pașcani, știm că tronsonul montan al A8 va fi scos la licitație pentru proiectare și execuție până la finalul acestui an, 2023. Niciodată în istoria noastră recentă nu am mai discutat cu calendar clar de execuție pe masă și niciodată nu am avut asigurată finanțarea europeană, prin PNRR și prin Programul Operațional Transport, la o asemenea intensitate. Cât despre oportunitățile pierdute, ele sunt evidente: investiții uriașe care nu s-au realizat deoarece mărfurile nu se pot transporta în timp util dinspre Iași și celelalte județe ale Moldovei spre țările Vest-Europene.

În loc să producă bani din turism, munții Carpați au stat între noi și Vestul României și al Europei ca o cauză a subdezvoltării. Evident, nu e vina unor forme de relief, ci a unor oameni care în trecut, aflați în funcție de decizie, au defavorizat în mod fățiș, regiunea Moldovei. Faptul că astăzi alți români au ajuns să ne invidieze pe noi, moldovenii, că au pornit șantierele uriașe ale autostrăzilor, în vreme ce la ei încă nu prind contur niște drumuri expres măcar sau nu se reabilitează drumurile deja existente, nu ne face în nici un fel să ne simțim în vreun fel mândri sau bine. Pentru că asta arată, în continuare, că avem regiuni întregi care sunt izolate de prosperitate. Autostrăzile acestea se fac pentru Moldova și pentru România, nu împotriva altor regiuni sau în defavoarea acestora. Noi, care știm prea bine ce înseamnă să fim văduviți de ceea ce ni se cuvine, le înțelegem cel mai bine durerea celor care astăzi arată cu degetul spre Bucureștiul decizional deoarece nu face suficient pentru dezvoltarea lor.

Am tot spus-o în acești ani, dar prin repetiție nu devine mai puțin adevărat: nu vom fi cu adevărați o Românie unită și echitabilă până când nu vom asigura tuturor comunităților condițiile de trai ale lumii de astăzi. Și nu vorbesc doar despre autostrăzi și drumuri bune în general, ci despre apă curentă, canalizare, racordare la gaz metan, școli și grădinițe, clinici medicale în fiecare sat din fiecare comună. În sfârșit, prin programe precum Planul Național de Investiții „Anghel Saligny”, prin PNRR, prin fondurile europene obișnuite, prin toate celelalte programe care prevăd consolidarea clădirilor sau reabilitarea termică a locuințelor (iar lista este, din fericire, foarte lungă) începem să facem ceea ce trebuie. Spun începem pentru că, de această dată din păcate, încă vom mai avea nevoie de câțiva ani pentru a implementa și recepționa toate aceste proiecte care, în final, vor însemna, cu adevărat, că avem o Românie dezvoltată, că sunt întrunite condițiile de bunăstare în toate localitățile țării pentru fiecare cetățean român.

Liviu BRĂTESCU

Senator PNL Iași