Ipocrizii de partid

Un Congres extraordinar la Sala Palatului? N-ai cum să nu te gândeşti că un astfel de demers se inspiră din practicile comuniste. Spunem adesea că PSD este continuatorul PCR, dar trebuie să facem aici o precizare importantă: e vorba de o continuitate nu la nivelul ideologiei comuniste (de altfel, PSD nu are nici un fel de ideologie), ci de una care priveşte mentalităţile şi apucăturile. O continuare putem observa şi dacă luăm în considerare tipologia umană atât a activiştilor, cât şi a simpatizanţilor. Revenind la congres (ezit dacă să scriu cuvântul cu majusculă, cred că dacă aş face-o, iluzia reîntoarcerii în timp ar fi încă şi mai puternică): el trebuie să ducă la îndeplinire ceea ce în limbajul comunist se numea „rotaţia cadrelor”. Era mijlocul prin care şeful partidului se asigura că  fragilizează poziţia celor care ar fi putut (sau ar fi dorit) să-i ia locul. Nu altul este obiectivul principal pe care îl urmăreşte Liviu Dragnea, a cărui derivă autoritaristă este pe zi ce trece tot mai vizibilă. Totodată, congresul va fi un prilej ca liderul suprem să-i elimine (să-i marginalizeze) pe indezirabili şi să-i recompenseze pe susţinătorii fideli, oferindu-le funcţii de conducere. Mimându-se, bineînţeles, respectarea democraţiei interne.

Acesta este „secretul” restructurărilor de la vârful partidului, pentru că de acum înainte PSD va avea nu mai puţin de 16 vicepreşedinţi, câte doi de fiecare regiune. Mai mult, se va respecta paritatea de gen, vor fi opt vicepreşedinţi bărbaţi şi opt femei. Această preocupare bruscă pentru promovarea femeilor, în spiritul corectitudinii politice, are mai multe explicaţii. În primul rând, după 1990, electoratul feminin a fost, în bună parte, favorabil PSD-ului. Ne amintim, de pildă, cât de popular era, printre alegătoare, Ion Iliescu (aceleaşi alegătoare care, de Sfântul Ion, îi aduceau acasă nenumărate buchete de flori). Liviu Dragnea a învăţat bine lecţia, iar asta s-a văzut şi la ultimul congres al femeilor pesediste, când şefului partidului i s-au înălţat adevărate ode (la care se adăugau iile în care se îmbrăcase toată suflarea feminină plus tulnicul lui Avram Iancu oferit cadou, menit să-i faciliteze liderului mobilizarea oastei de femei). Recunoscător, Dragnea a numit-o ulterior pe preşedinta organizaţiei de femei a partidului, pe Viorica Dăncilă, în fruntea guvernului. Dar, vai, acest gest are motivaţii cât se poate de pragmatice: Dragnea avea nevoie de o persoană care nu-i iese din cuvânt, care dovedeşte o obedienţă totală şi care, de fapt, face figuraţie. Va avea Viorica Dăncilă, aşa cum se vorbeşte, o funcţie-cheie în partid? Dacă da, atunci înseamnă că, aşa cum a urmărit să evite, numind-o prim-ministru pe Dăncilă, conflicte de genul celor provocate de Grindeanu şi Tudose, la fel gândeşte Dragnea că în interiorul partidului trebuie marginalizate personaje cumva imprevizibile precum Bădălău. Iar în perspectiva anului electoral 2019, dubla prezenţă la vârf a unui executant docil ca Viorica Dăncilă este un atù important.

Să admitem totuşi că iniţativa de a acorda femeilor jumătate din mandatele de vicepreşedinţi e un fapt pozitiv. Se ridică însă aici un alt semn de întrebare. Ce încredere poţi avea în bunele intenţii ale unui partid ce numără printre membrii săi de vază persoane care s-au manifestat cu o grosolănie crispantă la adresa unor colege, a unor doamne parlamentare? Mă refer mai ales la Şerban Nicolae şi la Nicolae Bacalbaşa (dar sunt şi alţii: Cătălin Rădulescu, Tit Liviu Brăiloiu). Presupun că vă amintiţi de secvenţele cu pricina. Cei numiţi mai înainte au avut ieşiri de o vulgaritate fără margini, din care nu au lipsit insultele cu conotaţii sexuale. Ceilalţi parlamentari pesedişti fie că s-au ilustrat printr-o tăcere asurzitoare, fie au făcut mare haz, ca la o glumă bună, iar Liviu Dragnea însuşi n-a intervenit cu nimic, deşi acei mârlani ar fi meritat sancţiuni aspre. Aşa că elanul feminist de acum al partidului mi se pare o manevră ipocrită şi, implicit, demagogică.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor