Caută 
2 MIN
Video
Ca să nu creadă jupânul că am uitat de el, iaca! Cică nici bine n-a apucat să se aşeze pe scaunul de şef pe toată lăţimea lui băcăuanul adus la conducerea Poştalionului ieşean de calcule politice ce n-au treabă cu Iaşul şi cu nea Măricel de la partidoi, căci bârfele şi răutăţile au şi început să curgă acolo pe holuri şi, mai ales, pe la locul de fumat.
De-un par egzamplu, faza de care se râde înfundat şi se dau cele mai multe coate este una petrecută în chiar prima zi în care băcăuanul a aterizat la slujbă. Când a venit vorba să îşi aleagă noul berou, cică acestuia i s-a explicat că toate camere sunt la fel, aşa că ar fi bine să-şi aleagă una nouă, ca să fie amenajările specifice de şef mai uşoare.
Băcăuanul, gândindu-se probabil la microfoane, cică a zis pas şi le-a spus subordonaţilor că el va lua beroul pe care l-a avut şeful dinainte, ieşeanul Ursaru. Ca urmare, din cauza asta a trebuit ca toţi şefii şi şefuleţii să facă cu beroul un pas înapoi, în şir indian, ca să încapă jupănul cel mare acolo unde a vrut. E clar, sforarul băcăuan s-a pus deja bine cu lumea…
Dacă şi astea mai sunt bârfe…
Şi pentru că tot n-am mai vorbit de mult de el, haideţi să vă mai spunem una, din alergare, despre şeful Ţaigherimii din Copou, una culeasă, ca şi la jupânul poştalioanelor, de la locul de fumat al instituţiunii. Rădeau recent fumătorii acolo despre o fază ceva mai veche, dar cu schepsis, în legătură cu decesul socrului acestuia, personagiu cu bani mulţi la viaţa lui, dar şi cu fată frumoasă, chestiuni care, zice-se, au contat în alegerea făcută de tânărul locotenent de atunci. În fine: dragoste mare, nevoi şi mai mari, ştiţi voi cum e…
La funeraliile de care vă spuneam, după cum bârfeşte lumea, cică familia lui domn şăf, din respect, i-ar fi făcut cavou cu aer condiţionat, stimaţi cetitori. De ce ? Păi, asta am întrebat şi noi: zice-se ca să ţină mai mult. Băbăeţ, dacă şi astea mai sunt bârfe despre şef de zis la ţigară, daţi-o-n mama ei de treabă!
P.S.: Că tot începe azi uichendul, şi fără nicio ironie la adresa mişcării #şîeu, pentru care avem tot respectul că-şi sacrifică oamenii ăia din timpul lor personal pentru o cauză ce ne priveşte pe toţi, haideţi să vă spunem şi una scurtă dar haioasă, la pachet cu toată consideraţia noastră. Ne transmite un amic jurnalist de la Bucureşti că astăzi, 15 martie, ziua protestului #şîeu, este şi Ziua Mondială a Somnului. Aham, zice el: deci se poate visa la autostrăzi toată ziua, nu doar 15 minute…
