Leadership minimalist

Nu era prima dată când ordinele prorectorului însărcinat cu protocolul Universităţii, Coprodrag Tarantul pe numele său, poreclit, desigur, „Tarantino”, duceau la situaţii paradoxale, dar, fără îndoială, era pentru întâia oară când o dispoziţie de-a lui genera haos total în Aula Magna… Să pornim însă cu începutul! Tarantul-„Tarantino” devenise prorector pe zona academică de protocol în urmă cu douăzeci de ani. Întrucât învăţase cu asupra de măsură ascunzişurile acestei dregătorii universitare, fusese păstrat în funcţie de rectorii perindaţi la conducere în perioada menţionată. Nimeni nu mai voia să-şi bată capul cu „şcolirea” novicilor în subtila artă a primirii oaspeţilor importanţi de către bătrâna instituţie. Ca atare, Coprodrag îmbătrânise făcând efortul „protocolar”, cu argumentul rectoral (valabil) că şi-ar fi surclasat oricum eventualii contracandidaţi prin experienţă. Numai că – aşa cum se întâmplă îndeobşte pe fundalul excesului de „experienţă” -, treptat, în comportamentul versatului organizator, apăru un impredictibil efect colateral, o consecinţă administrativă secundară ori ceea ce, în limbajul uzual, se numeşte „defect profesional”. Din cauza monotoniei, rutinei şi, inevitabil, plictisului, eternul prorector începu să fie laconic-criptic în comunicarea cu subalternii direcţi, presupunând pesemne că, asemenea lui, ei ar fi ştiut din start la ce se referea. Telefonic, face-to-face sau prin diverse tipuri de mesaje scrise, Tarantul producea confuzii care apoi se spărgeau tot în capul bieţilor slujbaşi derutaţi. De aceea, angajaţii prorectoratului de protocol şi, cu precădere, cei din secretariat ajunseseră să fie înnebuniţi în faţa „criptogramelor” emise, infatigabil, de şeful lor.

Bunăoară, dacă dorea să i se descuie vechea sală de lectură (muzeu) a Universităţii, pentru a o arăta unor oaspeţi, „Tarantino” îi spunea, într-un foarte scurt apel telefonic, secretarei-şefe: „Lectură, deschis, cinci minute.” Femeia se obişnuise cu un astfel de ordin şi îl ducea la îndeplinire imediat, dar, înlocuită fiind la un moment dat de o colegă tânără, dezastrul se produse. Fata nu a înţeles nimic din comanda stranie a lui Coprodrag. Speriată, alergând buimacă de colo-colo, descuie birourile de la „Protocol” integral, scrise rapid un afiş cu enunţul – „Prorectoratul este deschis cinci minute pentru lectură. Vă mulţumim!” – şi îl lipi pe uşa principală a sectorului. Altădată, şoferul instituţiei primi, la rându-i, un sms bizar de la prorector: „Preluat Thurman, o oră, adus bagaj complet direct birou personal.” Năuc, bietul om n-a îndrăznit să pună întrebări suplimentare, de teamă că ar putea fi considerat necorespunzător pentru activitatea protocolară. A făcut totuşi, de unul singur, o deducţie logică. A legat porecla şefului său – „Tarantino” – de colaborarea celebrului regizor cu actriţa Uma Thurman. Indubitabil, domnul Tarantul dorea „bagajul complet”, adică toate filmele lui Quentin, unde juca Uma, într-o oră, în biroul lui. O chestiune de protocol, gândi, din aproape în aproape, conducătorul auto şi se execută întocmai. În fix şaizeci de minute, se prezentă la prorectorul Tarantul cu mai multe DVD-uri conţinând diverse pelicule de-ale lui Tarantino, cu Uma Thurman în distribuţie. Abia atunci, pe fondul urletelor lui Coprodrag şi, mai ales ulterior, prin tăierea salariului cu 10% (pentru indisciplină), şoferul pricepu că Thurman nu era Uma, ci John, un profesor vizitator, uitat, iată, la aeroport…

În sfârşit, o doamnă de la Contabilitate plecă abrupt la Sibiu după ce recepţionă un mesaj eliptic de la Tarantul, cu următorul conţinut: „Deplasare Sibiu, ordon, urgent.” Doar sosită acolo îndrăzni să-l sune pe şef şi să-l întrebe gingaş: „Dom’ prorector, mă bucur să vă aud! Raportez că mă aflu în Centrul Vechi din Sibiu. Acum ce trebuie să fac?” Din isteria strangulată a interlocutorului se putu lămuri, ultimativ, ambiguitatea. Coprodrag ceruse de fapt completarea, la Contabilitate, a unui ordin de deplasare la Sibiu pentru el însuşi. Femeia scăpă cu o simplă mustrare, deoarece a demonstrat comisiei de anchetă că Tarantul tastase „ordon” în loc de „ordin”, ceea ce a fost interpretat drept circumstanţă atenuantă. Nici un incident însă, cum observam deja, nu l-a egalat pe cel din aulă! La ceremonia de acordare a titulului de doctor honoris causa unui mare profesor rus, prorectorul a sesizat că nu fuseseră puse sticle cu apă minerală pe masa prezidiului. A scris nervos administratorului-şef: „Mama voastră, apă, prezidiu, aulă, fac moarte de om!” Terifiat, acesta din urmă a strigat la prima femeie de serviciu întâlnită în cale: „Arde, aulă, apă, prezidiu!” Pentru a o dinamiza, a mai şi bătut-o ritmic, cu palma pe cap, cum procedează Benny Hill cu Jackie Wright. Doamna în cauză a luat-o la goană spre Aula Magna. A dat buzna în plină festivitate şi a aruncat conţinutul de apă cu detergent al găleţii din dotare asupra membrilor prezidiului, strigând: „Alelei!”

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi