Caută 
2 MIN
Conform dispozițiilor Codului civil moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă. Locul deschiderii moștenirii este cel al ultimului domiciliu al defunctului, indiferent dacă acesta corespunde sau nu cu locul decesului, conform dispozițiilor art. 954 alin.2) din Codul civil.
Stabilirea ca loc al deschiderii moștenirii a ultimului domiciliu al defunctului are la bază prezumpția că în acest loc se vor rezolva mai ușor problemele puse de deschiderea moștenirii, deoarece aici pot fi obținute date cu privire la moștenitori și patrimoniul defunctului.
Conform dispozițiilor art. 87, domiciliul persoanei fizice ”este acolo unde aceasta declară ca are locuința principală”. Domiciliul nu se va confunda cu reședința, care este o locuință secundară. Când domiciliul defunctului nu a fost cunoscut, reședința va fi considerată ca fiind domiciliu, în conformitate cu prevederile art. 90 alin.1) Cod civil.
Precizăm că domiciliul convențional sau ales nu are aplicație în materia locului deschiderii moștenirii, fiind instituit ”în vederea exercitării drepturilor sau executării obligațiilor născute dintr-un act juridic”, astfel cum rezultă din prevederile art. 97 Cod civil.
Dacă ultimul domiciliu sau reședința defunctului nu sunt cunoscute sau nu se află pe teritoriul țării, moștenirea se deschide la locul din țară aflat în circumscripția notarului public cel dintâi sesizat, cu condiția ca în această circumscripție să existe cel puțin un bun imobil al celui care a lăsat moștenirea.
În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moștenirii este circumscripția notarului public cel dintâi sesizat, cu condiția ca în această circumscripție să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moștenirea.
Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moștenirii este în circumscripția notarului public cel dintâi sesizat. Având în vedere cele mai sus precizate, conform dispozițiilor art. 954 alin.4) Cod civil se aplică în mod corespunzător cele mai sus menționate, atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească.
De regulă, dovada ultimului domiciliu se face cu mențiunile din cartea de identitate și certificatul de deces al persoanei care lasă moștenirea sau din hotărârea judecătorească declarativă de moarte. În celelalte cazuri dovada locului ultimului domiciliu se poarte face, în principiu, prin orice mijloc de probă.
Consilier, Carla Cozma, Instituția Avocatul Poporului – Biroul teritorial Iași
SURSA FOTO: consultantarapida.ro
