Evident, deoarece Curtea de Conturi dispunea de un număr de aproape 200 judecători financiari și grefieri, și aceștia a trebuit să fie transferați (cu bugetul aferent) la instanţele judecătoreşti ordinare. O ordonanță adoptată în regim de urgenţă avea să vină cu detalii privind ”numirea judecătorilor financiari inspectori şi a judecătorilor financiari ca judecători la instanţele judecătoreşti ordinare, potrivit opţiunilor individuale, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, după examinarea situaţiei fiecăruia” (http://arhiva.gov.ro/nota-de-fundamentare-o-u-g-nr-117-24-10-2003__l1a82823.html).

Conform acesteia, ”procurorii financiari participă în continuare la judecarea cauzelor rezultate din activitatea Curţii de Conturi, urmând să fie preluaţi de Ministerul Public odată cu reorganizarea Curţii de Conturi prin legea sa organică”. Preluarea procurorilor financiari ai Curţii de Conturi de către Ministerul Public (în discuție intrând și cei care au îndeplinit funcţiile de procuror general financiar și procuror financiar inspector) s-a realizat efectiv doi ani mai târziu, după adoptarea OUG nr. 53/2005. Cu tot cu personalul auxiliar de specialitate, era vorba despre 102 posturi (https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idtâ64534). Reorganizările de acest tip au avut la bază inclusiv rațiuni de natura celor legate de aderarea României la UE.

Existența unei Curți de Conturi puternică și independentă, ca instituție supremă de audit, constituia o importantă cerință în acest sens. În UE, modelele de organizare și funcționare a instituțiilor supreme de audit sunt inspirate după sistemul francez/latin, cel anglo-saxon ori cel germanic. Însă, distincția esențială se face în funcție de faptul dacă respectivele instituții (regăsite, între altele, sub denumiri precum Curte de Conturi sau Oficiu Național de Audit) sunt organisme cu putere jurisdicțională sau organisme fără putere jurisdicțională. Chiar dacă se știa că funcția jurisdicțională oferă instituțiilor supreme de audit un bun instrument de identificare publică a responsabilităților personale și de sancționare a celor care utilizează illegal banul public, România a optat pentru a doua variantă. Trebuie spus că, în UE, regăsim și astăzi forma clasică a curților de conturi ce includ magistratura financiară.

E vorba despre state precum Belgia, Franța, Grecia, Italia, Portugalia și Spania. Ba chiar, în cele două state din urmă, denumirea instituției este ”Tribunal de Contas” și ”Tribunal de Cuentas”. Statutul special al acestora de instanțe jurisdicționale le conferă dreptul ”să inițieze proceduri judiciare împotriva administratorilor de fonduri publice sau a contabililor care pot fi implicați în nereguli legate de cheltuieli și active publice” (https://op.europa.eu/webpub/eca/book-state-audit/ro/). Cu toate acestea, trebuie remarcat parcursul sinuos al acestei importante instituții din România – Curtea de Conturi, dat de modificările importante de atribuții, competențe etc. care au avut loc în mai multe rânduri, în acest ultim interval de două decenii. În esență, evoluția instituției a cunoscut o trecere de la un control “total”, preventiv și ulterior, când nu erau excluse nici misiunile asupra sectorului particular ori a tranzacțiilor de privatizare (până în anul 1999), la auditul modern – de regularitate și performanță, bazat pe analiza zonelor de risc.