Mai presus de lege sau de rege?

Ce s-ar fi întâmplat dacă un golan obscur de bani gata s-ar fi urcat la volan la vreme de noapte, ar fi  fost oprit în trafic de poliţiştii de la Rutieră, ar fi refuzat etilotestul şi s-ar fi luat la harţă cu oamenii legii? Nimic mai simplu, amendă usturătoare, poate chiar şi închisoare, în funcţie de gravitatea faptei. Probabil că ar scăpa ieftin, la insistenţele babacului, dar pe cine interesează? Un caz banal, cum se întâmplă de sute de mii de ori pe străzile şi şoselele patriei. Vorba jurnaliştilor, asta nu e o ştire.

Ce se întâmplă, însă, dacă acel “golan” nu e un puştan de bani gata, ci un ditamai septagenar şi nu e deloc obscur, ci de o fostă mare, imensă, uriaşă, fabuloasă mega-giga-terra-glorie a sportului românesc. Atunci, se schimbă lucrurile, este deschidere pe toate site-urile, ziarele şi jurnalele TV din ţară. Reportaje, declaraţii, interviuri, conferinţe de presă, tot tacâmul. Controverse. “Păcat de cariera lui, ne face ţara de râs”, “Nesimţiţii dracu’, habar n-au câte bucurii a adus el românilor iubitori de sport în vremuri de restrişte şi jale. Nu mai este respect pentru valorile autentice ale naţiei, fire-ar dracu’ de miliţieni”.

Şi în timp ce marea glorie a sportului românesc face slalom special pe străzile Capitalei, cu 0.55 ‰ alcoolemie în aerul expirat, în timp ce zglobiul bătrânel schimbă maşina cu scuterul, încercând să păcălească vigilenţa oamenilor de ordine, în ţară se mai găseşte o broşurică numită “Constituţia României”, care boscorodeşte pe la articolul 16 că “nimeni nu este mai presus de lege”. Deci “miliţianul” amintit de marele tenisman este egal cu preşedintele ţării, iar golănaşul din primul paragraf este egal cu Ilie Năstase.

Nu este o mare minunăţie că fostul mare tenisman a reuşit performanţa de a se alege cu două dosare penale în câteva ore. Contemporanii noştrii cunosc bine performanţele mondene ale lui Năstase, mult mai bine decât finalele sale de la Wimbledon, pe care puţini le-au trăit. Scandalul de la FedCup cu antrenoarea Anne Keothavong, cu jucătoarea Johanna Konta, cu ziarista Eleanor Cooke, jignirile aduse Serenei Williams, scandalul de stradă cu ultima nevastă, Brigitte Sfăt, toate astea şi multe altele duc la concluzia că omul care se bătea cu Borg, Smith ori Connors, Nasty cel viteaz din Carpaţi, nu mai este. A rămas, în schimb, un personaj desuet, un fel de general Della Rovere parcă născut din geniul revolut al lui Vittorio de Sica, în consecinţă, un ins care se hrăneşte din zăpezile topite de altădată.

Problema nu este neapărat a lui Ilie Năstase, ci ambientul care a creat posibilitatea ca gloria să se dea de trei ori peste cap şi să se metamorfozeze în literă de lege. Pe la finele anilor ‘90, când legislaţia era încă aproximativă la noi, fotbalistul Gică Popescu şi-a permis să condiţioneze revenirea la echipa naţională de dreptul de a prelua o vilă din Poiana Braşov fără licitaţie. Şi nu l-a tras nimeni de guler. Acelaşi Ilie Năstase a demisionat cu pompă din fruntea Federaţiei Române de Tenis pentru că un ziar a descoperit nişte miş-maşuri săvârşite la organizarea unui meci de Cupa Davis. Sau de pierderea unui proces de proprietate al unui teren pe care voia să-şi construiască o academie de tenis. Acum e greu de crezut că vreo bisericuţă de fotbalişti tricolori poate răsturna un selecţioner care a obţinut o calificare, cum a făcut Hagi & Co în 1999. “Regele Fotbalului” nu-şi mai poate permite decât să-l tragă de urechi, părinteşte, pe selecţioner, că nu-l vede pe prinţişor. Iar “Regele Tenisului”  va trebui să suporte consecinţele distracţiei  la volan pe străzile Capitalei, în stare de mangă.

Broşurica asta numită Constituţie glăsuie că forma de guvernământ a României este republica. Însă pe lângă respectul cuvenit instituţiei monarhice autentice, în România apar mereu fel de fel de regi. Ai fotbalului, ai tenisului, ai cioabelor, ai manelelor etc… Să aşteptăm momentul în care se va cere în parlament modificarea articolului 16 în sensul că “nimeni nu e mai presus de Rege”?