Maia Sandu la Bruxelles, Igor Dodon – la copcă

Atunci când şi-a început mandatul prezidenţial oferit cu generozitate de către oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc, Igor Dodon a declarat că vrea pentru Republica Moldova o politică externă „echilibrată” (sintagma favorită a Kremlinului) şi care să aibă „relaţii privilegiate” cu vecinii România şi Ucraina. După patru ani de zile rezultatele oficiale au fost taman pe dos: 14 întâlniri cu Vladimir Putin, şase cu Lukaşenko (preşedintele repudiat al Belarusului), cinci întâlniri cu Aliyev (preşedintele Azerbaidjanului), trei întâlniri cu un alt preşedinte „democrat”, Recep Erdogan, şi câte două întâlniri cu preşedinţii Turkmenistanului, Kazahstanului, Tadjikistanului, Bulgariei, Macedoniei, Letoniei şi, cum altfel?, Ungariei. 

Pe toată durata mandatului său Igor Dodon nu s-a întâlnit niciodată cu preşedintele Ucrainei, iar cu Klaus Iohannis a făcut doar o poză la ONU în septembrie 2019, atunci când s-a aşezat în grabă pe locul rămas liber pentru câteva clipe la masa preşedintelui nostru. Igor Dodon s-a mai lăudat şi cu o altă poză obţinută şmechereşte la o întrunire internaţională, atunci când i-a tăiat calea pe hol preşedintelui Macron care tocmai ieşea de la toaletă. Dar, evident, nici acest selfie nu poate fi considerat o dovadă a unei întâlniri „oficiale” cu un lider important al unei ţări din Uniunea Europeană.

Maia Sandu a moştenit de la Igor Dodon o ţară izolată pe plan extern şi aflată într-o profundă criză economică şi sanitară. Iar primul lucru pe care l-a făcut noul preşedinte al Republicii Moldova a fost regăsirea timpului pierdut de către Republica Moldova prin reluarea dialogului cu partenerii externi de dezvoltare şi recâştigarea credibilităţii pierdute din cauza foştilor lideri politici de la Chişinău. Primele două întâlniri oficiale, cu preşedintele Iohannis la Chişinău şi cu Zelenskiy, preşedintele Ucrainei, la Kiev, au redeschis – simbolic – dialogul oficial întrerupt dintre Republica Moldova şi vecinii săi. A urmat apoi un tur de forţă la Bruxelles, fără precedent pentru un preşedinte al Republicii Moldova, acolo unde Maia Sandu s-a întâlnit cu Charles Michel (preşedintele Consiliului European), cu Ursula Von Der Leyen (preşedinta Comisiei Europene), cu Joseph Borrell Fontelles (Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate), cu David Maria Sassoli (preşedintele Parlamentului European), cu Olivér Várhelyi (Comisarul european pentru Vecinătate şi Extindere), cu Johannes Hahn (Comisarul european pentru Buget şi Administraţie), cu Didier Reynders (Comisarul european pentru Justiţie) şi cu MS Regele Philippe al Belgiei. 

Şi ultima pe listă („cu voia dumneavoastră”, cum ar fi zis Ion Iliescu) a fost întâlnirea cu Laura Codruţa Kövesi (Procuror Şef al Parchetului European), eveniment care a stârnit mai multe frisoane corupţilor de la Chişinău sau care încă sunt fugari prin alte ţări, ascunzându-se de justiţia din Republica Moldova.

În lipsă de alte invitaţii în vizită la început de an (Putin fiind ocupat în perioada asta mai mult cu Aleksei Navalnîi), lui Igor Dodon nu i-a rămas decât să se scalde la copcă „de Bobotează” şi să-şi pună câteva poze pe Facebook în căutare de like şi share. Apa rece şi gerul Bobotezei („pe vechi”) se pară însă că nu i-au adus fostului preşedinte al Republicii Moldova pacea interioară căutată, drept pentru care şi-a asmuţit câinii din trusturile de presă moştenite de la oligarhul Plahotniuc într-o veritabilă gherilă a dezinformărilor. Astfel, în toată această perioadă, oamenilor li s-au livrat tot felul de bazaconii mediatice, monitorizate cu atenţie („şi îngrijorare”) de către excelentul proiect www.veridica.ro: „Maia Sandu ameninţă jurnaliştii incomozi şi vrea să îngrădească libertatea presei”, „Maia Sandu este un agent al forţelor externe care se comportă ca un virus creat pentru a distruge statul moldovenesc şi a uni cu România teritoriile de dincolo de Prut”, „Preşedintele nou ales al Republicii Moldova vrea să controleze serviciile şi parchetele pentru a-şi ataca adversarii, cum a făcut şi oligarhul Vlad Plahotniuc”, „Maia Sandu cedează resursele de apă ale Moldovei, fiind de acord cu proiectul ucrainean de construire, pe Nistru, a unei hidrocentrale care ar reduce drastic resursele de apă ale Republicii Moldova şi ar lăsa inclusiv Chişinăul fără apă” şi, evident, „Maia Sandu este marioneta lui Soros şi a SUA la conducerea Republicii Moldova”. 

Preşedintele Maia Sandu şi-a început mandatul fără un guvern funcţional, cu un parlament majoritar ostil şi cu hoarde de hoarde de tonomate de presă asmuţite asupra sa. Însă Maia Sandu şi Republica Moldova au în acest moment cel mai puternic aliat, sprijinul extern al partenerilor de dezvoltare, iar acest lucru dă speranţa că toate lucrurile se pot rezolva, pas cu pas. Cu înţelepciune şi abilitate, orice criză politică se poate transforma din inamic în trambulină. Cât despre tonomatele de presă şi laboratoarele de fake news – şi am văzut şi noi asta, în România – ele sunt funcţionale atât timp cât încă pot fi finanţate pe căi obscure. Atunci când robinetul se va închide, brusc va dispare şi „inspiraţia”.