Caută 
3 MIN
România a extras din Afganistan 49 de cetățeni români și 156 de colaboratori afgani, precum și 7 cetățeni ai altor state. Bogdan Aurescu, ministrul Afacerilor Externe, explică într-un interviu pentru G4Media.ro cum au decurs operațiunile de evacuare, cum consulul român a fost lovit de un glonț al talibanilor la poarta aeroportului.
”O să vă spun acum doar un episod.
Pe 20 august am avut una dintre încercările de a introduce în aeroport un grup de aproximativ 20 de afgani, inclusiv femei și copii, membri de familie. Am stat cu ei mai bine de 3 ore, ghidându-i prin Kabul și în jurul aeroportului, pentru a-i aduce în siguranță la una dintre porțile unde îi aștepta echipa românească din aeroport. A fost extrem de complicat: mulțimi enorme de afgani care încercau să intre în aeroport, puncte de control talibane controlate de diverse facțiuni, o situație de securitate care le putea pune în pericol sănătatea și viața în orice moment. I-am adus la una dintre porțile despre care știam, dar situația s-a schimbat brusc și acea poartă nu a mai putut fi folosită.
A trebuit să-i ghidăm câțiva kilometri spre o altă poartă. O cursă contra cronometru, pe de o parte pentru cei din aeroport, pe de alta pentru afganii din afară, pe care îi ghidam din camera celulei de criză. Consulul nostru i-a așteptat la cea de-a doua poartă, mai mică, pe care putea ieși pe jumătate, agitând ca semn de recunoaștere vesta tricoloră a celulei de criză. Între timp, grupul s-a micșorat. Una dintre jurnalistele afgane din grup a leșinat de epuizare și colegii ei jurnaliști au renunțat – ca să o ducă la spital. Cu greu, ceilalți au ajuns lângă a doua poartă. Se întunecase, vesta nu mai era vizibilă, consulul a folosit o lanternă verde.
Brusc a început să se tragă serios. Un glonț rătăcit, tras în aer, l-a atins pe consul, dar nu a pățit nimic, nu a fost rănit pentru că avea echipament de protecție. Și a continuat cu curaj să agite lanterna aceea verde, deși era clar că în întuneric se expunea unui risc crescut. I-am admirat și îi respect enorm curajul și abnegația. Îl striga pe nume pe liderul de facto al grupului, prin care le coordonam mișcările, pentru a ghida grupul spre poartă. Îl auzeam cum striga inclusiv prin telefonul afganului cu care țineam legătura, erau aproape de poartă.
Situația se deteriorase însă atât de rău că trupele americane care protejau aeroportul au primit ordin și au trebuit să închidă toate porțile aeroportului și nu a mai intrat nimeni. Afganii ”noștri” erau la doar circa 20 de metri de poartă, dar nu au mai putut intra. Nu o să uit niciodată pe cel cu care vorbeam la telefon, liderul de facto al grupului, prin care ne coordonam, despre care am spus mai devreme, cum plângea de disperare pentru că nu au putut intra, alături de un copil al său, cred că îl ținea în brațe.
M-am trezit de mai multe ori din somn cu vocea lui în cap în aceste săptămâni. Dar nu ne-am lăsat și nu i-am abandonat, iar astăzi el este în siguranță în Pakistan, cu familia lui, au intrat ieri, 4 septembrie, pe cale terestră, ca urmare a eforturilor colegilor din celula de criză.
E doar un exemplu, din multe altele, din aceste săptămâni. Ceea ce e cu adevărat important e că i-am adus pe oameni în siguranță, în afara acelui loc al disperării și suferinței umane”, a povestit Bogdan Aurescu.
Citiți interviul integral pe g4media.ro.
