Mega-clasamentul protejat

Se discută mult în ultima vreme despre regula clasamentului protejat în turneele de tenis care permite unor jucători sau jucătoare să-şi menţină poziţia câştigată în turnee după o pauză determinată de motive bine justificate: boală, accidentare, sau în cazul sexului feminin, maternitate. Această regulă permite unui jucător să se bucure de statutul anterior la revenirea în circuitul profesionist, dar nu-i asigură şi calitatea de cap de serie. Procedura are şi riscurile ei: dacă jucătorul a cerut protejarea clasamentului pentru un an şi s-a refăcut mai devreme, el nu are voie nici să se antreneze, darămite să joace, până la încheierea perioadei solicitate, cu riscul pierderii protecţiei. Pierderea statutului de favorit este un lucru cât se poate de normal, pentru că, în timpul acela de pauză, îndeobşte destul de lung, alţi jucători au tras tare şi au reuşit să urce în topul mondial. Rămâne o axiomă aceea că un jucător(oare) rămâne acel(e)aşi după o pauză de 1-2 ani? Nu este exclusă posibilitatea, dar nici nu este certitudine. 

Aşa a făcut, de exemplu, Monica Seleş pe vremuri (după ce a fost atacată cu cuţitul de un fan la Hamburg), aşa a făcut Petra Kvitova, aşa a făcut Novak Djokovic, aşa a făcut Serena Williams, pe motivul mai mult decât respectabil al maternităţii. Aşa nu au făcut jucătoare fruntaşe din România, precum Sorana Cîrstea sau Alexandra Dulgheru şi au trebuit să reia totul de la zero, cu umilitoare turnee ITF, sau challenge, până a ajunge pe tablouri principale respectabile.

Toate bune şi frumoase, dar în ultima vreme au apărut cereri  ca să se extindă protecţia clasamentului şi în domeniul seeding-ului, al stabilirii capilor de serie. Nefericita întâmplare de anul trecut prin care Maria Şarapova şi Simona Halep au fost nevoite să se întreacă în primul tur la US Open a fost un foc de paie, înscris într-o altă arie de discuţie. În fond, s-a criticat acordarea unui wild-card rusoaicei de-abia ieşită dintr-o suspendare pentru doping. Iar tragerea respectivă a fost mai degrabă dezavantajoasă pentru Simona, care – se vede treaba – s-a temut cam mult de “Meldonova”. Maria n-a beneficiat de clasament protejat şi ar fi fost culmea să se întâmple şi asta. Însă sponsorii turneului au insistat pentru wild card: Şarapova reprezintă pe cine reprezintă, arată cum arată şi contează mai puţin că joacă precum joacă. Drept dovadă, Şarapova a părăsit urgent arenele de la Flushing Meadows, a fost bătută de i-a mers fulgii de către Simona cu prima ocazie şi n-a câştigat leac de turneu de atunci.

Serena Williams a beneficiat, însă, de clasamentul protejat, iar neaşteptatul război “suroricid” iţit de către sorţi în optimile de finală la Indian Wells a inflamat anumite spirite masculin-feministe: spre exemplu, Brad Gilbert, fost mare jucător şi actual mare antrenor, Rafael Nadal (fără prezentare!) şi Darren Cahill, antrenorul Simonei Halep. Toţi au cerut extinderea clasamentului protejat şi la seeding, dar exclusiv pentru jucătoarele care au făcut pauză de maternitate. Adică, pentru a ne referi strict la turneul de la Indian Wells, chinezoaica Zhang Shuai, ultimul cap de serie, trebuia să renunţe la această calitate pentru că s-a întors lady Serena. Este corect? Să zicem că ar fi o umbră de corectitudine, dacă această regulă s-ar referi la toate situaţiile care includ clasamentul protejat: boli, accidentări etc. Însă, Cahill – spre exemplu – se referă strict la cazul maternităţii, ca şi cum un eveniment fericit ar fi mai tolerabil decât unul nefericit. Despre Belinda Bencic, despre Timea Bacsinszky, chiar despre Vika Azarenka (întrerupere cauzată de consecinţele juridice ale unei maternităţi) nu s-a vorbit atât, cât despre biata lady Serena. Aproape nimeni nu a constatat că maternitatea este un act dorit şi liber consimţit de către jucătoarea în cauză şi că acesta trebuie însoţit de consecinţele de rigoare, spre deosebire de celelalte situaţii care conduc la clasamente protejate. Ca să nu mai vorbim şi de accentele sexiste pe care le include o asemenea măsură dorită de unii, pentru că un jucător nu ar beneficia deloc de regula clasamentului mega-protejat.

Până una alta, doamna Serena Williams de acum (nemeritata laureată a Premiului Laureus pentru cea mai bună jucătoare – sic! – a anului 2017!)  nu prea seamănă cu Serena Williams care câştiga anul trecut Australian Open. Opinăm că nu maternitatea este de vină, ci vârsta înaintată coroborată cu pauza forţată. În 2007, o mare jucătoare, de calibrul Serenei, a făcut pauză de maternitate şi a revenit după doi ani la fel de puternică. Vă mai amintiţi de Kim Clijsters?

Până atunci, Federaţia Internaţională şi asociaţiile profesioniste ale jucătorilor ar trebui să facă mai multă ordine în jungla wild-card-urilor, care iniţial erau menite promovării unor tinere speranţe, nu unor jucători expiraţi sau ieşiţi din suspendări pentru dopaj.