Metamorfoze urbane – Iaşi New District (II)

joi, 03 mai 2018, 01:50
1 MIN
 Metamorfoze urbane – Iaşi New District (II)

Faptul că peste jumătate din stocul de birouri al Iaşului, în mare parte construit în intervalul 2011-2017 (240 mii mp la final de 2017,) se concentrează în zona centrală (aproximativ 100 de mii numai în arealul descris de străzile Palat, Sf. Lazăr şi Anastasie Panu) a schimbat raportul de forţe între importanţa economică a centrului oraşului, care, cel mai probabil, a ajuns cea mai mare concentrare de locuri de muncă a întregii aglomeraţii, şi zonele periferice.

“Cine mai crede despre clădirile industriale care au fost părăsite de industriile grele pe care, cu succes, dar mai ales fără succes le-au adăpostit, trebuie puse la pământ? Nicăieri nu se mai pune problema acestora la modul asta, să fie dărâmate, ci că e mult mai bine, mai sustenabil, să le folosim, cât mai multe posibil, pentru noile scopuri, care pot duce la dezvoltarea oraşului.” Andrei R. Ciuhodaru

2011 a fost anul minimului demografic şi economic al Iaşului ultimului deceniu. 290 de mii locuitori, la recensământul din acelaşi an şi doar 102 mii de salariaţi. Faţă de recensământul anterior, cel din 2002 (321 mii locuitori), contracţia demografică a fost mare. Nici creşterea din periurban nu a reuşit să suplinească pierderile din zona centrală a aglomeraţiei. În intervalul scurs până în 2017, conform datelor INSSE sau ale celor vehiculate de media locală sau centrală, preluând sursele oficiale, Iaşul a mai recuperat din pierderile demografice (302-303 mii rezidenţi, estimaţi din cei 362 mii cât are mediul urban al judeţului – cf. INSSE), iar creşterea din periurban s-a accelerat, zona metropolitană ieşeană depăşind, cel mai probabil, la ora actuală 430 mii locuitori. Să nu confundăm această categorie statistică (care continuă într-o măsură aproximativă datele de la recensămint) cu populaţia cu domiciliul stabil (373 mii pentru municipiul Iaşi, conform aceleaşi surse; cifrele ce vizează domiciliul stabil sunt defalcate la nivel de UAT în baza de date INSSE. Această ultimă categorie e inoperabilă, având în vedere că ascunde migraţia formală a moldovenilor răsăriteni (foarte probabil peste 30 mii, ce nu locuiesc de facto în Iaşi), dar şi emigraţia de lungă durată.

Foarte importantă e creşterea numărului de salariaţi. Pornind de la surse media care citează statistica oficială, ce nu a publicat (încă!) datele pe siteul INSSE, la finalul anului 2017, întregul judeţ Iaşi ar avea aproximativ 175 de mii de salariaţi. Pentru că nu am avut acces la metadate (mai ales la definiţia şi la metodologia de calcul a indicatorului), am să privesc cu o oarecare circumspecţie această cifră, care e posibil să ascundă şi cel de-al doilea serviciu al multora dintre ieşeni. Nu ar fi exclus ca la nivelul municipiului cifra salariaţilor să fi atins 120-130 mii salariaţi, iar la nivelul ZMI să avem o valoare de 140-150 mii salariaţi.

Dintre cei peste 20 de mii de salariaţi, cât reprezintă bilanţul intervalului 2011-2017, un plus de peste 14 mii de salariaţi vin pe filiera IT&Outsourcing-ului, domenii care la finalul anului trecut însumau aproximativ 18 mii de salariţi – cf. estimărilor Extind. La această cifră se adăugă creşterea înregistrată de alte industrii creative, o creştere, însă, mult mai dificil de surprins din punctul de vedere statistic.

Faptul că peste jumătate din stocul de birouri al Iaşului, în mare parte construit în intervalul 2011-2017 (240 mii mp la final de 2017,) se concentrează în zona centrală (aproximativ 100 de mii numai în arealul descris de străzile Palat, Sf. Lazăr şi Anastasie Panu) a schimbat raportul de forţe între importanţa economică a centrului oraşului, care, cel mai probabil, a ajuns cea mai mare concentrare de locuri de muncă a întregii aglomeraţii, şi zonele periferice.

Aţi observat că am adus în discuţie şi industriile creative, care cuprind pe lângă serviciile IT şi activităţi din domenii extrem de variate (publicitate şi marketing, arhitectură, artizanat, design, grafică şi design de modă, producţii de film, televiziune, video, radio şi fotografice, editare, activităţi muzeale, ale galerilor, muzică, spectacole şi arte vizuale etc.). Acestea repezintă repere importante în noua economie ieşeană.

Localizarea industriilor creative presupune, pe lângă obişnuitele birouri, şi alte tipuri de spaţii, diferite, neconvenţionale. Spaţii largi, cu luminare specială. Atât munca de birou cum e cazul IT-ului, cât şi cea de cercetare şi inovare, creaţie artistică sau tehnologie pot astăzi să-şi găsească locul cel mai favorabil în fostele clădiri industriale. (Andrei R. Ciuhodaru)

Zonele industriale (subutilizate în prezent!), având toate dotările infrastructurale, devin spaţiile către care se vor concentra investiţiile Iaşului, care nu e neapărat să fie uriaşe. Un exemplu care ilustrează înţelegerea deplină a funcţionării noilor spaţii urbane e şi arealul #Hubrica – Hala Fix. Iată şi o descriere a acestei intervenţii realizată de arhitectul Andrei R. Ciuhodaru: În zona industrială, pe platforma fostei fabrici de mobilă a apărut şi #Hubrica, o comunitate mică de artişti şi mici antreprenori. Într-un timp scurt au reuşit să dezvolte activităţi prin care să pună în valoare spaţii nefolosite, unde au organizat evenimente artistice diverse, artă performativă, proiecte civice etc. De asemenea, acest areal de hale părăsite a fost un mediu propice pentru lucrări de StreetArt. Au avut la dispoziţie suprafeţe mari, unde au invitat artişti contemporani din ţară şi străinătate şi unde, cu mijloace proprii, au reuşit să creeze o zonă ambientală interesantă, unică astăzi în România, cu peste 2000 de metri pătraţi de lucrări de artă stradală de valoare.

Există şi alte exemple de bune practici, intervenţii arhitecturale şi urbanistice, realizate în spiritul dezvoltării durabile. Iată câteva dintre ele, majoritatea reconversii ale clădirilor administrative ale unor întreprinderi industriale dispărute din peisajul economic ieşean în clădiri de birouri: Michael, Jad şi Deco sau proiectul ceva mai amplu al parcului tehnologic Tester. Toate aceste intervenţii, dar şi altele pe care nu le-am amintit, reprezintă germenii Iaşi New District întrevăzut de arhitectul Andrei R. Ciuhodaru. Dar există şi exemple negative, precum eliminarea unui complex industrial generos din punctul de vedere al esteticii arhitecturale – clădirile din cărămidă ale fostelor Ateliere Nicolina, care ar fi putut deveni obiectul unei reinterpretări funcţionale. Pe data viitoare.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Comentarii