Miroslave

Această enumerare relevă un fapt: nu e vorba de ceea ce înţelegem în mod normal prin rural, ci de comune situate în imediata proximitate a unor aşezări urbane. Unele dintre acestea au devenit componente ale aglomeraţiilor urbane morfologice (parte a spaţiului construit continuu al marelui oraş), fiind aşezări dormitor, care au înregistrat creşteri spectaculoase: Flo­reştii au crescut de 6 ori în intervalul 1992-2017 (de la 5,5, la peste 33 mii locuitori – potrivit INSSE), Dumbrăviţa (Timiş) a crescut de aproape 4 ori, în acelaşi interval (de la 2,7, la 10,2 mii), iar Valea Lupului (Iaşi), Giroc sau Miroslava şi-au triplat populaţia.

Unele dintre aceste aşezări ale navetiştilor au atras localizări ale marilor companii, devenind ele însele destinaţie a migranţilor diurni. Ierarhia după cifra de afaceri sau după numărul de salariaţi e posibil să se datoreze şi priceperii autorităţilor locale, ce au speculat oportunităţi, precum proximitatea marelui oraş sau poziţia în raport cu infrastructura de transport: Ghiroda (Timiş), cu o cifră de afaceri de 3,8 miliarde lei, realizată de 982 de agenţi economici şi 6.922 de salariaţi (2016, cf. topfirme.com), Cristian (Braşov), cu o cifră de afaceri de 3,2 miliarde lei, realizată de 720 de agenţi economici şi de către 7.945 salariaţi, Miroslava, cu o cifră de afaceri de 2,5 miliarde lei, realizată de 1.641 de agenţi economici şi 4.474 de salariaţi, Giroc, cu 1,7 miliarde lei, Floreşti şi Dumbraviţa – cu peste 1,5 miliarde lei etc. Unele dintre aceste aşezări şi-au rezolvat problemele de infrastructură, altele sunt pe cale de a şi le rezolva, dar…

Dar dincolo de aceste cifre, îmbucurătoare pentru mulţi dintre noi, există şi o altfel de realitate teritorială: ambuteiajele de la orele de vârf de la porţile oraşelor, alimentate de miile sau zecile de mii de maşini ale locuitorilor din periurban, care practică naveta sau se deplaseaza aproape zilnic spre serviciile pe care le pune la dispoziţie doar marele oraş. A parcurge distanţa de la Gilău, până la Polus Center (intrarea vestică a Clujului) în mai bine de o oră a intrat deja în practica diurnă. De asemenea, zeci de minute le trebuie şi celor din Valea Adâncă, Vişan sau Valea Lupului să ajungă în Iaşi în intervalele de vârf.

Toata lumea ştie ca Miroslava e povestea de succes a Iaşului, că e a doua comună ca mărime din pro­ximitatea unui oraş regional al Romaniei (după Floreştii Clujului), fiind şi unitatea administrativă care gestionează unul dintre cele mai mari bugete locale. Că are 18 sau 30 de mii de locuitori, aşa cum susţine primarul localităţii într-un articol recent apărut în ZDI, e poate mai puţin important! Statistica oficială ascunde deseori rezidenţa şi/sau domiciliul unui număr însemnat de locuitori, care preferă să aibă în continuare domiciliul (sau viza de reşedinţă) în oraşul mare din apropiere, din varii motive – unele întemeiate (chestiuni legate de birocraţie), altele pur psihologice. Ceea ce e cu adevărat important pentru această comună, care în prezent are o populaţie oficială similară unui oraş ca Târgu Neamţ, Moineşti sau Câmpulung Moldovenesc, e sa aibă o guvernanţă locală capabilă să ofere locuitorilor săi servicii de tip urban!

Ca şi primarul comunei, sunt convins ca Miro­slava va mai creşte. 35 sau 40 de mii de locuitori mi se pare o cifră rezonabilă peste vreo 10-15 ani. Acestă dimensiune înseamnă o populaţie superioară oraşelor Paşcani, Tecuci sau Oneşti. Pentru că va atrage po­pulaţie relativ tânără şi activă, raportul dintre populaţia salariată şi numărul de locuitori va fi mult mai mare decât media naţională. Vreo 20 de mii de salariaţi ar înseamna mai mult decât are în prezent Romanul, Bârladul sau Vasluiul! În plus, toţi locuitorii recenţi sunt mari consumatori de servicii urbane.

Nu toate sunt pe roze acum! Logica urbanistică şi teritorială a comunei e precară! Nimic din funcţiile şi morfologia zonelor construite nu e în logica urbanistică a comunei. Implantările imobiliare (de toate tipurile) sunt construite în raport cu centrul urban Iaşi, iar dotarea cu servicii de proximitate e mult in­ferioară cerinţelor unei localităţi cu o asemenea talie! Acum, că Miroslava şi satele componente au majoritatea străzilor asfaltate şi dotări infrastructurale de tip urban, autorităţile ar trebui să-şi concentreze atenţia spre crearea unei logici funcţionale interne a comunei, căreia îi lipseşte un centru capabil să pună la dispoziţia locuitorilor săi toate serviciile de proximitate de care are nevoie o asemenea comunitate aflată în creştere, pentru a fi la scara infralocală o entitate teritorială cvasi-autonomă faţă de Iaşi.Astfel, serviciile comerciale, de învăţământ preuniversitar (e nevoie de mai multe scoli şi gradiniţe, eventual particulare, pentru asigurarea calităţii învăţământului la cerinţele părinţilor), de sănătate, de recreere, inclusiv parcuri, vor face inutile multe dintre deplasările către oraş. Exemplele de bune practici trebuie să fie căutate în zona centrală si vestică a Europei, pentru ca, dacă ne vom îndrepta atenţia către Miroslava Clujului (Floreştii), nu vom avea decât un exemplu de „nu faceţi ca ei“!

P.S. – Cu aceleaşi probleme se confruntă toate comunele aflate în expansiune din proximitatea marilor oraşe!

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi