Nu vom insista să spunem care au fost acele lipsuri, de la armament la echipare, hrană, medicamente etc., şi câte zeci de mii de militari au căzut ca urmare a acestora, dar documentul arată că finanţarea nu a lipsit. Şi, mai ales, alocările au avut loc la timp: „Încă din anul 1914 Parlamentul a pus la dispoziţia guvernului un prim credit de 108.000.000 lei, care a fost urmat în cursul anilor 1915-1916 de alte credite importante, destinate toate necesităţilor armatei. Întrebuinţarea acestor sume, care trec de 1 miliard lei, este foarte greu de stabilit (…)” (cf. Raportului publicat în M.Of. No.93 din 18 Iulie 1918). Nu se ezita nici în a se sugera că ar fi avut loc grave ilegalităţi şi deturnări către interese private: „Din cercetările făcute putem afirma, între altele, că o sumă de câteva sute de milioane încredinţată unui delegat al ministerului de război cu reşedinţa în străinătate şi misiunea de a cumpăra arme şi muniţiuni pentru armată, este în întregime nejustificată” (Idem).

 

De altfel, în încheierea redactării acestui cap de acuzare deputaţii se arată convinşi că „s-au comis fraude în furnituri”. Se dă apoi exemplul unei „oferte însemnate de muniţiuni, făcută de o mare casă din America în condiţiile cele mai avantajoase şi ca garanţii de transport până în ţară, care a fost înlaturată fără nici un motiv, iar originalul ofertei a dispărut din arhiva ministerului de război” (Idem). Spre finalul documentului se arată că declaraţiile luate unor funcţionari ministeriali, care au avut cunoştinţă de existenţa anumitor acte doveditoare ale ilegalităţilor, dar care au fost ridicate de anume persoane şi distruse, vin să confirme cele surprinse de amintita comisie. Deşi lucrurile păreau cât se poate de grave, ceea ce a realizat comisia (constituită în temeiul art. 17 din Legea asupra responsabilităţii ministeriale) s-a concretizat, cum era de aşteptat, doar într-un exerciţiu politic, fără urmări apreciabile pe planul justiţiei. Despre recuperări efective de fonduri ori alte acte reparatorii nu se poate vorbi. Împlinirea idealului naţional al românilor – Marea Unire, care avea să vină doar peste patru luni, punea cu totul în umbră fapte precum acelea amintite aici.