Mizele mediatice şi politice ale subiectelor SIIJ şi Liviu Dragnea

Între cele mai discutate subiecte din ultima perioadă sunt cele privind desfiinţarea SIIJ şi eliberarea din închisoare a lui Liviu Dragnea. În cazul SIIJ, miza nu este în sine desfiinţarea secţiei, ci unde vor ajunge ulterior dosarele instrumentate acolo. În timp ce în cazul lui Liviu Dragnea, nu atât eliberarea sa din închisoare este relevantă, ci maniera în care va fi exploatată din punct de vedere mediatic şi al jocului politic, cel la vedere, dar şi cel din culise. Chestiunea SIIJ revine periodic în actualitate, existenţa acesteia fiind prezentată drept un adevărat atac la independenţa justiţiei. Principalul campion al cauzei desfiinţării secţiei fiind USR care, iată, spune că dacă nu se va face în maniera propusă de formaţiunea în cauză se va ajunge la un conflict major.

Dacă ar fi să ne luăm după unele voci din USR ar fi chiar un motiv pentru spargerea coaliţiei de guvernare. O ameninţare care desigur nu trebuie luată în serios. USR are destule interese de apărat şi destule numiri în funcţii publice de menţinut sau de făcut în continuare pentru a se gândi în mod serios la aşa ceva. O va face eventual doar în ultimul an din ciclul electoral pentru a putea ataca mult mai virulent ca până acum PNL, partid cu care îşi împarte în mare acelaşi bazin electoral. Apriga dispută din coaliţie în jurul SIIJ este un exemplu tipic de non-subiect adus în prim plan în mod demagogic şi prezentat în mod artificial drept o mare bătălie pentru reformarea justiţiei. Nu numai că chestiunea desfiinţării SIIJ nu este deloc una prioritară pentru opinia publică, dar nu e deloc clar ce beneficii majore ar aduce în ceea ce priveşte buna funcţionare a sistemului de justiţie. Cei care cer imperativ desfiinţarea secţiei au fost întotdeauna în pană de argumente atunci când erau întrebaţi de ce o structură a cărei conducere este numită de CSM este mai problematică decât altele, precum DNA sau DIICOT, ale căror conduceri sunt stabilite pe filieră strict politică. Asta nu constituie, desigur, o garanţie în materie de eficienţă sau integritate. SIIJ poate funcţiona prost şi/sau partizan. Dar acesta nu este un motiv să desfiinţezi o instituţie, e raţional să îţi propui să o repari dacă este cazul. Însă nu acesta este motivul real al presiunii USR în acest caz. Dan Barna şi colegii săi consideră că doar desfiinţarea SIIJ nu rezolvă problema. Trebuie ca dosarele administrate de secţie să revină neapărat la DNA aşa că amendamentul UDMR prin care acestea ar fi preluate de Parchetul General este considerat „toxic“ şi „de neacceptat“.

Dacă s-ar accepta formula USR, s-ar reveni la situaţia din trecut când, aşa după cum a constatat Inspecţia Judiciară, procurori din DNA deschiseseră aproape 3 mii de dosare penale unor judecători care trebuiau să se pronunţe asupra unor rechizitorii înaintate în instanţe de alţi procurori DNA. O situaţie tipică de conflict de interese. Toate aceste discuţii au loc pe fondul unor semnale privind o posibilă reimplicare a DNA în jocul politic. Este vorba despre înregistrarea unui dialog între doi lideri liberali şi ministrul Cătălin Drulă, dialog care a ajuns în spaţiul public pe canalele mediatice binecunoscute, bineînţeles cu „etichetele“ de rigoare (de pildă,“mafia“).

Dincolo de penibilul situaţiei, în sine în care un ministru se echipează cu aparatură de ascultare, stenograma nu are nici o relevanţă în plan infracţional. Era doar o intervenţie pentru menţinerea, şi aceasta doar temporară, pe funcţii a unor liberali în fruntea unor agenţii. Am asistat în fapt la o acţiune de PR politic userist şi poate şi la un avertisment transmis partenerilor liberali din coaliţie, acela că USR are în DNA un aliat redutabil. Sigur, s-ar putea să nu aplaudăm astfel de practici, însă ele sunt parte a gestiunii numirilor în baza unui algoritm politic dintr-o coaliţie, procedură de care face uz şi USR. Şi nu trebuie să ne păcălim singuri, nu se ajunge la „depolitizare“ prin organizarea de concursuri pentru ocuparea unor posturi publice (anunţate de acelaşi ministru USR) pentru că în mai toate cazurilor câştigătorul este ştiut dinainte.

Acest caz i-a făcut probabil şi mai sceptici pe mulţi liberali să sprijine demersul USR de mutare a dosarelor SIIJ la DNA, chiar dacă nu o declară deschis. Ceea ce înseamnă că soluţia propusă de UDMR are cele mai multe şanse să fie decisă în final. În ceea ce priveşte eliberarea lui Liviu Dragnea, evenimentului i s-a acordat în plan mediatic o semnificaţie sensibil mai mare decât o merita în realitate. Poate nu întâmplător, dacă ar fi să luăm în calcul părerile celor care susţin că zgomotul exagerat creat în jurul fostului lider PSD va abate atenţia de la alte subiecte mai presante şi mai incomode. Cum ar fi situaţia economiei, gestiunea pandemiei sau scandalurile asociate alegerilor din PNL şi USR. S-a aruncat chiar „momeala“ unui scenariu în care Dragnea ar prelua AUR. O ipoteză evident absurdă, AUR nu ar avea decât de pierdut printr-o astfel de asociere, dar tocmai de aceea ar fi interesant de aflat cum a ajuns „ipoteza“ să fie vehiculată în spaţiul public.

Un cunoscut comentator politic scria că Liviu Dragnea a gestionat „profesionist“ imaginea în declaraţiile făcute la ieşirea din penitenciar. Posibil, dar aprecierea este total nerelevantă. Liviu Dragnea este un personaj politic complet expirat. Nu neapărat pentru că vine din închisoare, deşi şi asta este important, chiar dacă el se consideră un „deţinut politic“, ci pentru că este complet lipsit de charismă şi de o forţă politică reală. Dacă nu a reuşit să revină Adrian Năstase, un politician de un cu totul alt calibru, din toate punctele de vedere, e greu de imaginat că Liviu Dragnea se va putea reinventa politic. El a contat atâta vreme cât a fost în fruntea PSD, unde, este adevărat, şi-a dovedit abilităţile în gestiunea unui aparat de partid de mari dimensiuni. Însă, pe de o parte, nu se mai poate întoarce în PSD, când ajungi pe tobogan mai toţi vechii camarazi politici te părăsesc, iar pe de alta nu are nici forţa politică şi nici resursele să plece cu o formaţiune de la zero. În acest caz abilităţile sale care contau în PSD nu sunt deloc relevante în cazul unui Start Up politic. S-a văzut deja asta în cazul Pro-România sau ALDE. În acest context singura necunoscută este dacă Liviu Dragnea va intra relativ repede în zona periferică a atenţiei publice sau va mai juca o vreme rolul de „marionetă“ într-o serie de scenarii imaginate în culise.