Modificarea de dragul modificării

Was machst du gerade, Michael?, mă întreabă Facebook în varianta germană. Adică ce fac eu taman acum? Păi, pe la mijlocul lui august, m-am minunat de modificările taman propuse de Facebook, modificări de design (dar nu numai) care par făcute pentru proşti, pentru persoane cu dizabilităţi de vedere, pentru dracu’ ştie cine, modificări ce-ţi induc o acută senzaţie de înstrăinare, cât să ţi se aplece o vreme de alte postări, de urmărit postările altora etc. Hopa, te pomeneşti că taman acesta va fi fiind scopul? S-o mai rărim măcar o vreme cu postările, că prea s-or fi încins serverele lu’ Zuckerberg – serverele, nu conturile, căci alea-s babane cum nimeni, nici el însuşi nu şi-ar fi putut imagina vreodată, de vreme ce a adunat peste 100 de miliarde de dolari în cât timp? În nici 20 de ani, în 16, mai exact, de când a înfiinţat reţeaua care în trimestrul patru anul trecut număra 2,5 miliarde de utilizatori (o treime din populaţia Terrei)!

Concret, pe mine m-a enervat în special faptul că nu mai pot posta aranjat câte cinci poze, câte se afişează toate (dacă adaugi altele, alea nu se mai văd decât dacă dai click pe postare), astfel încât aranjamentul celor cinci poze să arată el însuşi fain, ca un tablou-colaj. Nu, frate, acum alegi cinci poze, le postezi, dar nu le mai poţi rearanja prelucrând postarea (prelucrarea se rezumă la text). Poţi doar să ştergi postarea şi să repostezi pozele rearanjându-le ordinea în speranţa că de data asta ai nimerit-o! Başca faptul că dacă o poză pe înalt apare (nu-nţeleg fenomenul, dar se-ntâmplă) culcată, trebuie să faci un pas în plus ca s-o roteşti spre stânga ori spre dreapta. Sincer, eu unul n-am văzut nici urmă de îmbunătăţire în modificările efectuate. Şi atunci, la naiba, pentru ce toate astea?

Pesemne că problema-i de fapt aceeaşi pentru toţi, de la Facebook până la Yahoo (via via via): apare din când în când (dar parcă tot mai des) impresia (mă rog, la decidenţii de pe acolo) că trebuie îmbunătăţit ceva, îmbunătăţirile apoi trebuie musai însoţite şi de-un facelift, ceva, şi zbang, îmbunătăţesc ei ceva ce mergea bine şi modifică arătarea (faţa, face-ul) de dragul modificării.

Băi, dar nu mai are chiar nimeni chef să vadă ceva cum devine clasic? Abia te-ai obişnuit cu ceva, zbang, ăştia simt nevoia să modifice acel ceva. De dragul modificării. Dacă nu cumva există mereu şi vreun calcul economic dedesubt, deasupra, colateral stânga, colateral dreapta…

Altfel, ce să zic: da, oi fi îmbătrânit şi eu şi odată ce-ai adunat nişte ani în spate nu prea te mai încântă toate schimbările astea tehnologice, schimbări care oricum au loc într-un ritm tot mai alert, de-ţi vine să apelezi la vestita vorbă: opriţi lumea, vreau să cobor! Până una, alta, măcar că la ţară parcă aş fi coborât niţel din tgv-ul tehnologic de vreme ce-mi organizez viaţa în funcţie de vreme, de natură, de treburile gospodăreşti din curte şi din grădină şi nu în funcţie de lumea largă şi grăbită spre… Spre ce? Naiba mai ştie.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist