Moldova se ridică

"Se spune că tovarăşul Leonid Brejnev, fost Prim-Secretar al Republicii Sovietice Socialiste Moldova, i-ar fi atras atenţia, de la înălţimea Prezidiului Sovietului Suprem, în calitatea sa de stăpân absolut asupra lumii comuniste, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Secretar General al Partidului Comunist Român (şi primul preşedinte de republică cu sceptru!) să nu cumva să-i treacă prin cap să facă o autostradă care să lege Moldova de Transilvania pentru că o va considera ca o ameninţare împotriva Moldovei sovietice şi, implicit, a U.R.S.S. Dictatorul român, în ciuda pretinsei lui «disidenţe», se pare că a luat aminte astfel încât singura lui ctitorie de acest gen a fost drumul rapid de la Comitetul Central la casa părintească din Scorniceşti, nemuritoarea autostradă Bucureşti-Piteşti, în funcţiune şi azi, ba chiar mai trainică decât improvizaţiile contemporane care, cu cât decontează costuri mai umflate, cu atât sunt mai fragile, năruindu-se artistic la câteva zile de la tăiatul panglicii de către brava noastră clasă politică, nesăţioasă de imagine şi propagandă.

Venit la Iaşi, la redeschiderea Palatului Culturii, domnul Dacian Cioloş, Prim-Ministru al guvernului la acea vreme, fost comisar european şi tehnocrat cu acte în regulă, deci o persoană susceptibilă de a fi interesată de dezvoltare şi progres, nu de gargară politicianistă, a dat un răspuns amuţitor curiozităţii mass mediei ieşene, care era în mod legitim în acest caz purtătoarea interesului public, legată de termenele de lansare şi finalizare a mult doritei autostrăzi Chişinău-Iaşi-Tg. Mureş care să lege această parte a României de reţeaua vestică de transport european. Candid şi cinic, domnul Cioloş ne-a promis «un seminar internaţional» pe această temă. Pentru mine, cel puţin, după această obrăznicie domnul Cioloş a dispărut pentru totdeauna din spectrul posibil al oamenilor pe care i-aş putea vota şi, cu regret, chiar din categoria rară a oamenilor care merită respect în politica românească.

Cu excepţia lui Traian Băsescu, cel care, în 1996, la Congresul PD ţinut în sala Teatrului Naţional din Iaşi, a promis şi a făcut drumul european lărgit Bucureşti-Bacău-Iaşi-Suceava, toată floarea politichiei româneşti post-decembriste a ignorat Moldova şi, cu precădere, Iaşul. Dacă Hrebenciuc la Bacău şi Flutur la Suceava au adus investiţii şi au smuls direcţii regionale de la Iaşi pentru oraşele lor, politicenii ieşeni s-au comportat la Bucureşti ca nişte slugi umile faţă de mafioţii politici de la centru, lipsiţi de coloană vertebrală şi de capacitatea de a impune sau de a negocia ceva şi pentru oamenii care i-au trimis acolo. Cu excepţia unor agende personale şi  a unor mici vanităţi omeneşti aleşii noştri, din Iaşi şi din Regiunea de Nord-Est, au fost incapabili de susţinerea unor proiecte majore care să genereze bunăstare şi dezvoltare, locuri de muncă şi atractivitate pentru investiţii externe. Exemplul singular al lui Cristian Adomniţei care a finalizat Biblioteca Centrală Universitară şi a demarat lucrările pentru extinderea aeroportului nu a mai fost urmat de nimeni şi, de aceea, regiunea este cea mai săracă a României, iar Iaşul este la coada oraşelor de aceeaşi categorie din ţară.

Dincolo de subiectivităţi, de (in)competenţe, de rea voinţă sau de lene, păcate imputabile probabil multor parlamentari ai zonei din aceste aproape trei decenii, ceea ce în mod cert a lipsit au fost gândirea strategică şi capacitatea de lobby. Am văzut în ultima perioadă un fel de bocet generalizat că Iaşul şi Moldova sunt discriminate de Bucureşti. Din nefericire, deşi poate motivat, bocetul nu duce  nicăieri. Am mai văzut, de asemenea, scuza că din cauză că primarul Iaşului a avut curajul să spună adevărul în faţa unei conduceri centrale abuzive, Iaşul nu primeşte bani şi că, vezi Doamne!, vinovat ar fi chiar Mihai Chirica cel care, asemenea lui Ceauşescu faţă de Brejnev, trebuia să-şi ţină gura şi să pupe mâna stăpânului (ca o paranteză, tovarăşul Brejnev îi pupa apăsat pe gură pe liderii comunişti din ţările satelite, ca mafioţii). În realitate, vinovaţi sunt toţi parlamentarii din această regiune din ultimii douăzecişişapte de ani.

Ce ar fi trebuit să facă? În primul rând, să facă un grup informal al parlamentarilor de Moldova, constituit din toţii aleşii din această regiune. În al doilea rând, ar fi trebuit să negocieze o agendă scurtă cu principalele revendicări de interes general-regional pe care să le susţină în faţa guvernului şi pe care să le folosească drept armă de presiune la votarea bugetului. E de la sine înţeles că autostrada, cu ramificaţiile ei pentru toate reşedinţele de judeţ din regiune, aşa cum au imaginat-o inteligent cei care au lansat proiectul civic zilele trecute, se cuvinea să fie prima pe listă pentru simplul motiv că toate judeţele ar profita de ea. Parlamentarii laşi sau cetele de gringos paraşutaţi pe locuri eligibile de la centru care s-ar fi dat «loviţi» şi ar fi evitat vreo acţiune comună ar fi trebuit supuşi unei necruţătoare campanii de presiune publică, cu demonstraţii în faţa cabinetelor lor parlamentare, cu afişe de tipul «duşman al intereselor oraşului», cu chestionări fără menajamente la conferinţele de presă, cu campanii pe social media şi în presă. Ar mai fi avut oare curajul în aceste condiţii să se derobeze de la apărarea interesului cetăţenesc?

Deocamdată a început să se mişte societatea civilă care, printr-un proiect mai articulat şi mai inteligent, scutură amorţeala şi oblomovismul unei populaţii inerte, obişnuită mai degrabă să găsească rapid argumente pentru a explica de ce nu se poate face ceva decât să pună mâna şi să încerce o minimă acţiune civică. Cu sprijinul transportatorilor mari, grupurile de iniţiativă «Moldova vrea autostradă» şi «Împreună pentru A8» au ieşit din inerţie şi au organizat zilele trecute un marş auto de la Iaşi la Tg. Mureş pentru a semnaliza guvernului că nu vom mai accepta multă vreme ignorarea scandaloasă a intereselor noastre legitime pentru care dăm statului mai mulţi bani din impozite decât primim înapoi. Noi, cei din Regiunea de Nord-Est, cea mai subdezvoltată a României din cauza politicilor discriminatorii duse cinic în ultimii douăzecişişapte de ani de politicieni bucureşteni, de ardeleni, bănăţeni şi acum, olteni şi dobrogeni care s-au folosit de banii noştri pentru a-şi dezvolta oraşele sau regiunile natale în dispreţul suveran al redistribuirii echitabile a fondurilor pentru binele tuturor.

Am văzut două lucruri inteligente la această recentă campanie a societăţii civile care ar trebui să ia amploare: sublinierea faptului că proiectul nu e pentru Iaşi, ci, în egală măsură, şi pentru celelalte judeţe şi, în al doilea rând, o primă încercare de a coagula oameni de afaceri şi dezvoltatori din mediu privat din întreaga regiune. Dacă vor găsi bani pentru o campanie inteligentă şi dacă vor lua în echipă antreprenori curaţi, fără legături politice, această iniţiativă ar putea să se articuleze într-o alianţă regională care să ofere o alternativă politică la viitoarele alegeri şi care să poată negocia cu un viitor guvern. Pentru ca măcar copiii noştri să poată circula pe iluzoria autostradă A8 (ultima din planul guvernului ca realizare) n-ar fi rău ca măcar acum să ne unim eforturile pentru a urni căruţa împotmolită în noroi. Împreună. Chiar şi cu motocicliştii din Cluj care s-au alăturat, sportiv, protestului de la Tg. Mureş."

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor