Note şi notaţii de noiembrie pandemic

Premieră, ieri, în data de 11.11.2020: pentru prima oară am ras nişte varză cu răzătoarea mamei pe care n-a mai folosit-o nimeni cel puţin din 1993, când mama a plecat şi ea definitiv în Germania. Da, lemnul are ceva găurele de la carii, dar lamele îs brici. Răzând varza aveai, aşa, o senzaţie de bine, de lucru bine făcut, ce să mai, parc-aş fi condus cu maşina pe-un drum de ţară, neasfaltat, dar neted, unde aderenţa aparte a cauciucurilor combinată cu ceva viteză îi dă şoferului oareşce senzaţie de extaz (ca să nu zic: de beţie, sau, totuşi, mai potrivit: de beatitudine)! Iar ca să nu rămână singura premieră, am pus cam jumătate din varza rasă la murat. Să fie, să am ceva acru la primăvară când oi reveni la Amnaş – post-pandemie, sper!

În context, mi-am mai amintit de ceva: de sintagma „memoria lucrurilor”, folosită de scriitoarea şi pictoriţa Ilse Hehn, originară din România, în comentariul la o fotografie de-a mea postată pe FB. Care sintagmă dă titlul unei cărţi semnată de Detlef Hoffmann, Das Gedächtnis der Dinge: KZ-Relikte und KZ-Denkmäler 1945-1995, Campus Verlag 1998… Ştiu, arcul e cam mare, dar nu putem şi cred că nici nu-i indicat să rezumăm memoria lucrurilor doar la cele încărcate cu păcate.

Farfuria kicsi, dar nu chiar kitsch

De la mătuşa mea din partea mamei m-am ales, după moartea ei, printre multe alte lucruri şi lucruşoare, şi cu două farfurioare, fiecare având şi-un distih. A’ mai faină e asta, cu versurile „Ohne Wein und Liebe/ ist das Leben trübe”. Încerc şi io o adaptare: „Făr' de iubire, făr’ de vin/ viaţa e”, aţi ghicit, „un chin!” O variantă mai elegantă a oferit (pe FB, desigur), Alina Radu: „Fără dragoste şi vin/ Viaţa nu-i decât un chin!”

Liechtenstein

Ştiu, mă repet, dar ce să fac, dacă anul ăsta a venit cu premieră după premieră (pandemia fiind supra-premiera, premiera-cadru, desigur) pentru mine. Iaca, luni, în data de 16.11.20, pe când mă duceam spre Sălişte (pe jos, de bună seamă), ce mi-au văzut ochii? O cutie de carton. Dar una absolut nemaivăzută, de vreme ce era din Liechtenstein, iar eu n-am văzut neam ceva, de niciun fel, originând din Liechtenstein! Aşa că mulţumiri calde pentru concetăţeanul care a aruncat cutia asta de carton pe marginea drumului dintre Amnaş şi Sălişte!

Pentru cei care vor să afle ce face HILTI AKTIENGESELLSCHAFT (S.A., Principality of Liechtenstein), are site şi-n limba română, de unde am aflat că produce tot felul de scule, utilaje şi sisteme de/pentru construcţii.

Sport(uri) olimpice

Când fuga de răspundere va deveni sport olimpic, mamă, ce de-a medalii va mai cuceri (iarăşi) România la Olimpiadă!

Prietenul Laurenţiu Constantin: Fuga de răspundere, merge-şi-aşa ştafetă şi băgat-gunoi-sub-preş viteză, cam astea ar fi, nu ne-ar mai smulge nimeni aurul zeci de ani.

Autocorectorul lu’ Peşte Suspendat şi Dezosat

Ori de câte ori e ziua unui prieten FB pe care nu-l ştiu personal, eu îi urez îndeobşte „La mulţi ani cu sănătate!”

Dar ce să vezi: ori de câte ori dau să scriu aceste cuvinte, de cum am ajuns la „cu”, de cum am scris „s”-ul, mai exact, nea Autocorector îmi propune drept continuare „suspendare”!?? Şi asta cu o consecvenţă demnă de cauze mai bune! Cum ar veni: „La mulţi ani cu suspendare!”?! Băi, nea Autocorectore, băi pesedist cu musca pe căciulă!

Structura zilei

Ieri, când să ies după apă la şipot, am dat de vecina care ieşise să meargă după pâine la magazin. Văzând-o cu mască, mi-am dat seama că eu mi-o uitasem!
– Ce mai faceţi?, m-a întrebat.
– Lemne, foc, lemne, foc…
Mai fac, desigur, şi alte cele (chiar am lucrat şi cu intelectu’ zilele trecute, având de scris un articol despre străzile Sibiului şi de tradus două fragmente pe aceeaşi temă pentru o antologie în limba germană, în pregătire), dar structura de bază a zilei e clar dată de acest „Lemne, foc, lemne, foc”. Nu-i deloc romantic, să ştiţi, când tu trebuie să te ocupi de toate cele, dar e okay, te simţi independent – ceea ce nu-i defel puţin în ziua de azi!

„Dreptate şi tărie”

Hai că-mi place formularea. Ştiţi unde-am citit-o? Pe o sticloanţă de „băutură spirtoasă”.

Doar că, s-avem pardon, 28% alcool e puţin tare puţină… tărie! Ce mai, e pişvaser curat!

Pun eu poza cu sticloanţa de pe marginea drumului (de unde altundeva?…) pe FB şi mă aleg numaidecât şi cu un mic excurs istoric de la prietenul Marius Cristian: „He, he.. Pistoale vechi, trimitere la «Dreptate şi frăţie»… Adică-i cu revoluţie, da? Da’ la 28 de grade… S-avem pardon, nu merg, că n-am birjă”. Cerând eu ceva detalii, poftim, le-am primit: „Era lozinca unei societăţi secrete din care făceau parte nişte viitori paşoptişti (Bălcescu, Tell…)”.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist