Noua iconografie politico-culturală a Moldovei

Valul anti-Dragnea şi anti-PSD, apărut din pământ din iarbă verde la alegerile europarlamentare şi referendum, indică gradul (nesperat) de implicare civică a majorităţii societăţii româneşti împotriva unei iminente căderi în autocraţie. Alegerile din 26 mai sunt, indiscutabil, o răscruce a direcţiei în care românii îşi doresc să evolueze ţara. Al cui este meritul? În presa centrală am observat titluri, analize, grafice pe structura votului şi multe concluzii gratuite şi superficiale: "Moldova şi Muntenia (în această ordine) rămân dominate de PSD!". La Bucureşti se face caz mai curând de numărul curios de mare al voturilor obţinute de UDMR în fiefuri PSD sau pe modul în care "urbanul mare" a schimbat evoluţia jocului. Ca de obicei, meritocraţia votului e atribuită Transilvaniei, regiunea cea mai pro-justiţie, pro-stat de drept, pro-europeană.

Istoricul Oliver Jens Schmitt, preşedintele secţiei filozofic-istorice a Academiei Austriece, un excelent cunoscător al sud-estului Europei, vorbeşte despre "noua iconografie politico-culturală a României" la nivel european. La fel de importantă este şi noua iconografie politico-culturală a regiunii Moldova. Schmitt observă că "mobilizarea civilă se dezvoltă azi chiar şi în Moldova, şi, deşi mai există fiefuri ale baronilor pesedişti, schimburile politice pătrund încet-încet şi în zone mai periferice". În acelaşi registru, Barbu Mateescu, singurul sociolog care se bate cu fabrica de stereotipuri regionale, croite pe automatisme de gândire centraliste, atrage atenţia: "Mare grijă la formulări precum «Vechiul Regat» sau «Moldova şi Muntenia», nu numai în politică, ci şi în alte domenii, ele pot fi perimate".

Ce constatăm? Protestele de la Iaşi şi Galaţi, care au dat peste cap campania electorală a PSD, nu au fost focuri de artificii. În Moldova se întâmplă ceva de profuzime. Am sesizat mai demult, dar acum este confirmat electoral: PSD se subţiază electoral. Mateescu constată asemnările tendinţei de vot din Moldova mai curând cu Transilvania: USR-PLUS are 17% în Muntenia, 24% în Moldova şi 26% în Transilvania. În Transilvania, PSD obţine 19.3%, în Moldova 26% (un ecart de 6,7%), iar în Muntenia 38%, la o diferenţă de 12%! Între cel mai bun scor al PSD în sud şi est (Teleorman – 47% şi Botoşani – 33%) e o diferenţă de 14%. În municipiul Iaşi, PSD are 15%, iar în Bucureşti 17%. Până şi în oraşe precum Bârlad şi Vaslui a câştigat USR-PLUS. Opoziţia (PNL, USR-PLUS, PMP) este majoritară peste tot în Moldova, în timp ce în şapte judeţe din sud câştigă PSD-ALDE. De o parte şi de alta a Milcovului, peisajul este şi el sugestiv. În Vrancea, superbaronul Oprişan a pierdut pentru prima oară, în judeţul muntean vecin, Buzău, PSD-ALDE domină autoritar. Comparaţia dintre Galaţi şi Brăila e şi mai şocantă. În Galaţi opoziţia are 52%, iar puterea 39%, în vreme ce în Brăila raportul e exact invers! În ultimul deceniu, plecând de la scoruri relativ egale cu Muntenia, în Moldova, PSD a pierdut între 12-14%! Concluzia: există un cuplaj electoral mai vizibil între Transilvania şi Moldova, decât între Moldova şi Muntenia. Puteam vorbi, aşadar, în iconografia politico-culturală de un "divorţ" în Vechiul Regat şi apariţia unei "logodne a Nordului" între Transilvania şi Moldova.

Faţă în faţă cu această fotografie de moment, avem însă analizele centraliste, macro. Cea mai eronată dintre ele a apărut, neaşteptat, în "Ziarul Financiar". Sorin Pâslariu, un analist respectat şi avizat, reiterează concepţia privind inferioritatea civică a Moldovei, plecând de la criteriul prezenţei la vot. Compară judeţele de business din Transilvania cu cele din sud şi est ca nivel de implicare şi de aici ceartă direct Moldova: "Cum poţi să ceri autostrăzi, dacă nu mergi la vot să-i schimbi pe cei care până în prezent nu le-au făcut? Cum altfel?" Aceasta nu e, de fapt, altceva decât un fel de refren pe care-l tot auzim de la Bucureşti sub diferite forme: "Moldova nu merită".

Aşa-numita neimplicare civică de care face caz "Ziarul Financiar" este lămurită de geograful George Ţurcănaşu de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi: prezenţa la vot, aparent mai mică, se explică în judeţele Moldovei prin umflarea artificială a statisticilor oficiale cu sute de mii de basarabeni, care şi-au ales domiciliul formal în localităţile din estul României. În judeţul Iaşi vorbim de aproximativ 100.000 de persoane, iar numai în municipiul Vaslui (judeţul cu cea mai mică prezenţă) de aproximativ 50.000! Să mai adăugăm că din cele opt judeţe ale Moldovei au plecat la muncă un milion de locuitori, care formează aproximativ o treime din diasporă. Moldovenii sunt afară, în diaspora care a bătut cu pumnii în uşile închise ale ambasadelor şi consulatelor ca să voteze.

Există şi un aspect tehnic. Moldova a contribuit dezinteresat la valul schimbării, fără să fi avut candidaţi. Partidele pro-schimbare nu au mizat pe Moldova (din cauza moldovenilor, care nu au cultură de leadership politic). Eligibilii de la USR şi PNL au fost numai ardeleni şi munteni, puternic ancoraţi regional, unii dintre ei personalităţi recunoscute la nivel local, primari de municipii mari. În Sălaj, Dacian Cioloş a avut un rol important în mobilizarea alegătorilor USR-PLUS. Rareş Bogdan a jucat un rol cheie pe zona Ardealului, la fel primari ca Falcă şi Haba. USR şi PNL sunt partide ardeleneşti-muntene, între eligibili nefigurând personalităţi care să fi activat local, să fi fost alese, să fi avut un istoric politic, să fi fost legate de vreun judeţ din Moldova. În oglindă, deşi PSD le-a oferit ca momeală pe pesedistul Tudor Ciuhodaru, ieşenii nu s-au lăsat păcăliţi şi au administrat un scor umilitor, la minime istorice. În schimb, în sud un candidat regionalist pesedist a prins foarte bine în Oltenia, unde Claudiu Manta a obţinut rezultate impresionante.

Dar şi mai frapant este că "Ziarul Finaciar" nu constată următorul paradox: votul anti-justiţie, pro-Dragnea, a lumii captive în orizontul aşteptărilor asistenţiale, nu se suprapune peste harta subdezvoltării. Deşi statistic Moldova este cea mai săracă regiune a României, unde ar trebui ca PSD să obţină scoruri record, în ultimul deceniu tocmai aici pierde constant.

Dacă ne referim la legătura dintre implicare civică-autostrăzi-subdezvoltare – meritocraţia regională electorală, Moldova nu a ajuns în situaţia care se află din cauza neimplicării civice, a absenţei la vot. (Apropo, autostrăzile în Vest au fost antamate, proiectate, finanţate pe cicluri electorale în care Ardealul se remarca printr-un absenteism strigător la cer comparativ cu Moldova şi Muntenia!) Moldova e în situaţia în care se află din cauza blocajului centralist. Autostrăzile care ar scoate-o din ecuaţia subdezvoltării sunt împiedicate, cum ştim, de la Bucureşti, acest centru de "business luminat", occidental, şi far călăuzitor al României. De acolo! Nu de la Iaşi, nu de la Suceava, nu de la Vaslui. Partidele şi alianţele centraliste – PSD, PD, PDL, PNL, USL, ALDE – au ţinut decizia la Bucureşti sau au scăpat-o întâmplător pe la Cluj, Craiova, Alexandria. Cu efectele haotice cunoscute. Aşadar, stimaţi analişti, politicieni, centralişti, subdezvoltarea Moldovei nu a apărut pentru că moldovenii nu votează pe unii ori pe alţii, sau că nu trec la semnal de partea "progresului" ori "reacţiunii" (cu PNL-USR sau PSD-ALDE), ci pentru că proiectele importante au fost tergiversate şi de stânga, şi de dreapta la Bucureşti.

Moldova a livrat electoral schimbarea, în condiţiile în care este sleită demografic prin emigraţie şi sărăcită de politicile centraliste. Dacă unii sunt sâcâiţi de insistenţa cu care îşi solicită rolul, rostul şi drepturile, e doar o chestiune de obişnuiţă. Paradigma în care funcţionează de 160 de ani, a "Vechiului Regat", este astăzi pusă serios la îndoială. Dacă partidele nu-şi schimbă organizarea, iar statul nu se reformează administrativ, s-ar putea ca următoarele cicluri electorale să consfinţească un clivaj cultural/politic de neimaginat: Nord (Transilvania şi Moldova) vs. Sud (Muntenia-Oltenia).