Caută 
Operaţie minim invazivă pentru a scăpa de pietrele de la fiere. Sfaturi date de Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu
5 MIN
Lucian Cristea, 57 ani, Bârlad: „În urmă cu un an, cam pe vremea aceasta, am fost internat la Iași, la Spitalul „Sf. Spiridon“, unde am fost diagnosticat cu pietre la fiere. La spital am ajuns cu salvarea, direct de la petrecerea unor rude din Iași. Medicul care m-a văzut atunci mi-a făcut o ecografie și mi-a spus că am pietre la fiere, nu prea mari, dar mai multe. Am ieșit din criză și am plecat cu recomandarea de a renunța la mâncăruri grase, la alcool iar dacă acele crize reveneau să iau legătura cu un chirurg, pentru a mă opera. O perioadă am ținut regimul dar, știți cum este, după câteva luni am renunțat. Acum mă simt iar mai rău, iar medicul meu de familie din Bârlad crede că ar trebui să vorbesc cu un chirurg să rezolv această problemă. Aș vrea să știu, în primul rând, dacă această operație pune probleme serioase, pentru că eu sunt unicul întreținător al familiei mele. Ce presupune operația, dacă voi mai face pietre la fiere după opewrație și dacă va trebui să țin regim toată viața, așa cum mi-a spus o rudă de a mea“.
Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu, medic primar chirug, Clinica I Chirurgie, Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon“, Iași: Litiaza biliară (calculii biliari)) sau, cum se mai spune popular, „pietrele la fiere“ este o afecțiune des întalnită, generată în majoritatea cazurilor de supraîncărcarea cu colesterol a bilei. Litiaza biliară este o afecțiune care necesită tratament chirurgical doar când devine simptomatică. Operația – colecistectomia – presupune extirparea colecistului în intregime și nu doar a pietrelor. Dacă am scoate doar pietrele, ele se refac în timp, pentru că cel care este bolnav este colecistul. În lume sunt diagnosticate anual peste 12 milione de bolnavi cu litiază biliară, din care aprope 3,6 milioane ajung la operație.
Calculii se formează în vezicula biliară datorită unor tulburări complexe metabolice a componenenților bilei (colesterol, acizi biliari, fosfolipide, bilirubinat de calciu) și a evacuării ei (staza biliară la care se adugă uneori și infecția). Excesul de colesterol în bilă (bilă litogenă) sau scăderea acizilor biliari și a lecitinei rupe echilibrul fragil ce menține în suspensie componentele biliare, fapt dce duce la precipitarea nucleelor de colesterol și apariția în timp a calculilor.
Femeile sunt de două ori mai predispuse să facă litiază biliară decât bărbații. Portretul robot a bolnavului cu litiază biliară are 4 de F (Female, Forty, Faty, Fertility) adică femeie de peste 40 ani, supraponderală sau obeză, care a născut mai mulți copii. La aceasta se adaugă predispoziția familială, alimentația bogată în grăsimi animale, în dulciuri rafinate, lipsa de activitate fizică. Doar jumătate din bolnavii cu litiază biliară devin simptomatici.
De obicei, crizele de bilă apar după un prânz sau o cină bogată în grăsimi, cu alimente prăjite, uneori „asortată“ cu alcool. Durerile apar în partea superioară dreaptă a abdomenului sub rebordul costal și durează circa 15 minute. Ele pot fi însoțite de stare de greață, vărsături, balonare, gust amar, dureri de cap. Așa cum vi s-a întâmplat și dumneavoastră, persoanele care au astfel de probleme ajung la medic, unde după examenul clinic li se face analize la sânge și o ecografie, care poate preciza diagnosticul.
Este bine să ştiți că, de circa 25 de ani, „standardul de aur“ al rezolvării acestei afecţiuni este colecistectomia laparoscopică, respectiv extragerea pe cale laparoscopică a colecistului care conţine calculi (indiferent de mărime) pentru a preveni o serie de complicaţii grave cu risc vital, din care cele mai frecvente sunt colecistita acută, icterul mecanic, angiocolita acută şi pancreatita acută, complicații ce necesită spitalizare de urgență într-un serviciu chirurgical. Noi preferăm să operăm litiaza biliară înaintea apariției acestor complicații, când intervenția chirurgicală este lipsită de riscuri. Chirurgia complicațiilor litiazei infecțioase, mecanice, degenerative (malignizare) este foarte dificilă. Diabeticii facr complicații severe care pun în pericol viața.
Intervenția chirurgicală constă în realizarea a patru mici incizii la nivelul abdomenului (0,5 – 1cm), după care se realizează pneumoperitoneul (se introduce dioxid de carbon în caviatea abdominală pentru o vizualizare bună și pentru a avea „camera de lucru“), se introduc instrumentele de lucru prin trocare și un laparoscop (un instrument care are o cameră video și o sursă de lumină). Vezicula biliara este disecată, se identifica artera cistică și canalul cistic care se clipează și secționează după care vezicula este excizată din patul vezicular hepatic. Vezicula și calculii sunt introduși într-un săculeț steril, care este scoas prin una din miniinciziile abdominale.
După ce se verifică câmpul operator, se lasă sau nu un tub de dren, se scot instrumentele, se evacuează gazul care a creat pneumoperitoneul, iar inciziile sunt suturate, de obicei cu un fir resorbabil.
În mod normal, aceasta este o operație curentă care nu ar trebui să pună probleme pacientului sau medicului, în cazurile necomplicate. Însă, ca în orice intervenţie chirurgicală trebuie să înţelegem că există şi riscuri legate de operaţie şi de anestezie.
Avantajele colecistectomiei laparoscopice faţă de colecistectomia efectuată pe cale „deschisă“ sunt multiple : imagine intraoperatorie mărită, timpul operator mai redus pentru un chirurg cu experienţa (în general, sub o oră), dureri postoperatorii mult scăzute, recuperarea postoperatorie rapidă (pacientul se poate deplasa din seara operaţiei, se poate externa după 2-3 zile şi poate reveni la lucru într-o săptămână), evitarea unor complicaţii ale chirurgiei deschise precum supuraţia sau eventraţia și nu în ultimul rând efectul estetic deosebit ( cicatrici mici, aproape invizibile).
Majoritatea pacienților se externează la 48 de ore de la operație, putând să se întoarcă la activitățile zilnice în mai puțin de o săptămână. În general, se recomandă evitarea efortului fizic intens timp de 30 de zile. Practic, regimul alimentar nu trebuie menţinut mai mult de o lună postoperator, perioadă în care restul căilor biliare rămase preiau rolul colecistului extirpatras.
Miniinciziile chirurgicale necesită o minimă îngrijire, practic firele de sutură, sunt scoase la 5-7 zile postoperator.
În mod obișnuit, în majoritatea cazurilor, colecistectomia laparoscopică este o interventie chirurgicală care se realizează în regim de programare, dar există și cazuri (colecistita acută cu dure importanță, febră, vărsături apărare musculară,) în care intervenția chirurgicală trebuie efectuată în urgență.
Sfatul meu este să mergeți la medic, să faceți o ecografie și, în funcție și de starea dumneavoastră de sănătate, să stabiliți, de comun acord, următorii pași, pentru a rezolva această problemă“.
