Opinia unui avocat ieşean într-un caz care stârneşte controverse: accidentul din Cantemir (VIDEO)

«Analizând circumstanţele concrete în care s-a produs accidentul de circulaţie din cartierul Cantemir, în urma căruia un minor în vârstă de 7 ani a fost lovit pe trecerea de pietoni de către un autoturism aflat în mişcare, putem discuta asupra contribuţiei aduse de fiecare participant la trafic implicat, respectiv: conducătorul autoturismului care a vătămat integritatea corporală a minorului, modalitatea în care acesta din urmă, în calitate de pieton, s-a angajat în traversarea trecerii, precum şi conducătorul autovehiculului staţionat în imediata apropiere a trecerii pentru pietoni.

Cititi si: Copilul izbit pe trecere, în Cantemir: trebuia sau nu sancţionat şi şoferul maşinii parcate? Mulţi ieşeni, revoltaţi de amenda dată acestuia

Atrag atenţia asupra faptului că, în conformitate cu art. 142 lit. e) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Gurvenului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, unui conducător auto îi este interzisă oprirea voluntară a vehiculului pe trecerile pentru pietoni sau la mai puţin de 25 de metri înainte şi după acestea. Raportat la situaţia de faţă, se poate observa cu uşurinţă, din vizionarea înregistrării video a accidentului rutier, faptul că, la momentul producerii acestuia, un autoturism de tip SUV era staţionat înainte de marcajul ce permite pietonilor traversarea, obturând în acest mod vizibilitatea conducătorului auto aflat în mişcare.

Cititi si: Momentul in care un șofer lovește un copil pe trecere pe bd Cantemir și fuge de la locul accidentului

Cu privire la conduita pietonului minor, fac precizarea că angajarea în traversarea regulamentară a trecerii pentru pietoni trebuie să se realizeze numai după ce pietonul s-a asigurat că poate traversa fără a-şi pune viaţa şi integritatea corporală în pericol, după cum stabilesc dispoziţiile art. 72 alin. (3) din OUG 195/2002. Astfel, imaginile de supraveghere surprind momentul în care minorul în vârstă de 7 ani se pune în mişcare pe marcajul dedicat pietonilor fără a se asigura în prealabil. De asemenea, am remarcat faptul că persoana vătămată a sporit viteza de mers în momentul în care a observat că şoferul vinovat de producerea accidentului se apropia de trecerea de pietoni. În contextul în care minorii fac parte din categoria vulnerabilă a participanţilor la trafic, tragem un semnal de alarmă cu privire la necesitatea îmbunătăţirii nivelului de educaţie rutieră a minorilor.

Cititi si: Cum a fost prinsă în trafic șoferița care a accidentat un copil de 7 ani în Cantemir și a fugit

Nu în ultimul rând, în privinţa şoferului vinovat de producerea accidentului, menţionăm că acesta avea obligaţia, în conformitate cu art. 123 lit. h) al Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, de a circula cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h, pentru a avea timp suficient de reacţie şi a permite pietonului traversarea în condiţii de siguranţă. Din analiza imaginilor, rezultă în mod indubitabil că şoferul autoturismului implicat în accidentul rutier nu a redus viteza de deplasare în momentul în care s-a apropiat de marcajul trecerii pentru pietoni, cu toate că vizibilitatea sa era redusă din cauza autovehiculului staţionat pe partea dreaptă a carosabilului.

Totodată, am constatat faptul că şoferul care a produs accidentul soldat cu vătămarea corporală a minorului a plecat în viteză de la locul accidentului imediat după impact. În acest sens, subliniem faptul că părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea la locul faptei, de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie ce a avut ca rezultat rănirea unei persoane, se sancţionează în conformitate cu legislaţia penală, cu pedeapsa închisorii între 2 şi 7 ani (art. 338 alin. (1) Cod penal).

Coroborând totalitatea dispoziţiilor legale la care am făcut referire anterior, consider că se poate reţine o culpă în privinţa celor trei participanţi la trafic implicaţi în săvârşirea accidentului, urmând ca prin administrarea unei expertize criminalistice să se stabilească cu certitudine aportul fiecăruia.»