Ordinea minţii

Vi-l mai amintiţi pe Victor Ponta, cel din campania pentru prezidenţialele din 2016? Printre multe altele, la fel de gogonate, fostul lider pesedist susţinea în discursurile sale patriot-lacrimogene că oraşele României sunt de o frumuseţe rarisimă!

Pentru un politician care-şi petrecea concediile, pe banii lui Ghiţă defectatul, în cele mai scumpe, mai selecte şi mai atrăgătoare staţiuni de pe toate continentele planetei – şi nu la Sovata, unde face Nicu armata şi nici la Herculane, unde-n paturi cresc banane! -, afirmaţia sa ascundea o desconsiderare uriaşă a inteligenţei alegătorului.

Pentru românii de deşteptăciune medie, care au călătorit prin străinătatea prosperă – şi sunt destui, slavă Domnului! -, şocul resimţit la primul contact cu citadelele şi civilizaţia Occidentului a fost colosal. (Dovadă că vreo patru milioane nici nu au mai dorit să se întoarcă acasă, la copii şi la nevastă!) Pe lângă faptul că centrele istorice, cuprinzând mii de clădiri superbe, sunt păstrate aproape neschimbate de secole, oraşul în sine s-a dezvoltat normal, fie rectangular fie concentric, păstrând în mijloc protipendada şi spaţiile de socializare şi construind la periferie (ori în suburbii) marile cartiere de blocuri, pentru clasa muncitoare, sau de case, pentru cei din clasa de mijloc, cărora le-au adăugat parcuri şi zone de agrement.

La noi, cel mai des, este taman pe dos. Cu excepţia unor burguri din Ardeal ale căror centre (simţitor reduse ca dimensiuni şi deseori neîngrijite) încă rezistă asaltului demolatorilor de ieri şi de azi, oraşele din Regat sunt aproape compet distruse, ele devenind în timp simple şi mizerabile adunături de blocuri fără personalitate şi fără istorie. Dacă, din întâmplare, vreo clădire emblematică, locuită pe vremuri de un personaj măreţ al urbei (azi complet uitat) a scăpat de atacul buldozerelor, atunci fie e pe jumătate dărâmată, fie e ocupată ilegal de vreo şleahtă de răpănoşi, fie şi una, şi alta.

Din păcate, chiar şi în majoritatea oraşelor din Ardeal, unde mai există sute, uneori mii de case vechi, interesul pentru conservarea lor este minim. Cine a vizitat în ultimii ani Timişoara – mica Vienă de altădată şi viitoarea Capitală Culturală Europeană din 2021 -, e imposibil să nu fi descoperit cu tristeţe şi oroare starea jalnică în care se află mai toate monumentele de arhitectură. Şi, apropo, pentru mizeria care sufocă burgul bănăţean şi delăsarea omniprezentă a cetăţeanului nu e vinovat clanul Cârpaci! Ca un necesar exerciţiu ce comparaţie, vizitaţi înţeleptul, impunătorul şi altădată moldovenescul Cernăuţi, din artificiala, sfărâmata şi prea orgolioasa Ucraină, pentru a descoperi cum ar fi putut arăta multe oraşe mari de la noi din ţară, dacă românii nu şi-ar fi distrus propriile localităţi.
După 100 de ani de la Marea Unire din 1918, când România chiar deţinea ceva-ceva dintr-un regat fermecat, ne-am transformat diversitatea de limbă, de etnie şi de religie într-o monocromie cu putoare de canal colmatat şi lălăit de manea. Suntem aidoma localităţilor noastre: dezorganizaţi, banali şi murdari. Că tot se întrebau filosofii: ordinea minţii e dată de ordinea oraşului în care am ales să trăim sau ordinea oraşului este dată de ordinea minţii cu care ne-a fost dat să trăim?

Şi ce fac PSD şi genialul conducător Liviu Dragnea pentru a salva ultimele rămăşiţe ale Mirabilei Românii? Se pregătesc să bage o lege prin care clădirile şi siturile istorice pot fi şterse foarte uşor de pe faţa pământului. Nu vă temeţi: amenda pe care o va primi contravenientul va fi transformată de ministrul Tudorel Toader în despăgubire, suficient de mare pentru a-i permite individului să ridice în locul rămas gol un bloc nasol de locuinţe.

Un sfat pentru viitorii proprietari! Nu uitaţi să vă închideţi balconul într-un stil cu totul diferit de cel al vecinului. Aşa, pentru plăcerea turiştilor din Botswana, singurii care vor mai veni să ne admire oraşele.