Orele astrale ale prostiei

M-am săturat

M-am săturat de notificări FB de genul „Eine Seite der du folgst, Lifestyle in Phuket, hat ihren Namen in ‘Life in Phuket’ geändert”. De unde până unde? Nu doar că n-am dat nici un like acestor pagini, dar nici măcar nu le-am văzut vreodată, darămite să le urmăresc?! Atunci cum naiba sunt înştiinţat că pagina pe care o urmăresc şi-a schimbat numele?

Şi aproape că nu trece zi în care să nu-mi intre cel puţin o astfel de notificare de la pagini, cireaşa de pe tort, care se întâmplă să mai fie şi în limbi total necunoscute!?.

„Nach uns der Rest der Welt”

După noi, restul lumii. E titlul unui film german pe care l-am văzut în decembrie. Nu-mi mai amintesc absolut nimic din film. Dar iată ce m-a inspirat să notez (traduc din germană): Suntem cu toţii mai mult sau mai puţin handicapaţi – unii fizic, alţii psihic. Cine crede că n-are niciun fel de handicap e un ignorant: pur şi simplu încă nu se cunoaşte suficient.

P.S. Deduc acum că filmul trebuie să fi fost despre cineva cu o dizabilitate.

Sternenkinder

Am auzit prima oară cuvantul acesta tot recent, într-un film german. Sună poetic, dar desemnează ceva foarte trist: copiii stele(lor) sunt copii decedaţi cu puţin înainte de sau imediat după naştere.

Superlative

Când nu o să mai avem superlative pe motiv de uzură totală a tuturor, sfârşitul va fi superperfect. Megaperfect.

Sternstunde Philosophie

Ora astrală a filosofiei. Este o emisiune pe SRF (televiziunea publică elveţiană). Am dat pe YouTube peste cea realizată de Yves Bossart cu cabaretista austriacă Lisa Eckhart (care, ca fapt divers, trăieşte la Leipzig…).

Iată ce spune, printre altele, cea pe care intervievatorul o prezintă drept „Geisterfahrerin gegen den Zeitgeist” (şoferiţă fantomă împotriva Zeitgeistului): „Bancul care nu supără pe nimeni, dar la care totuşi mai râde cineva, încă n-a fost inventat.” Este citat apoi Lord Shaftesbury, un filosof al iluminismului, care a publicat în 1709 cartea „Sensus communis, an essay on the freedom of wit and humour”: „În cele despre care n-ai voie să râzi n-ar trebui nici să crezi.”

Am ciulit apoi urechile când Lisa Eckhart a vorbit de comunismul creativ (Kreativ kommunismus) al lui (Joseph) Beuys, pe care, desigur, îl respinge – ideea lui Beuys (1921-1986, artist german) fiind că fiecare este un artist, totul este artă: „O prostie”, conclude cabaretista.

Nu mai ştiu dacă ea ori moderatorul a invocat, apropo de râs şi comic, sociologul şi filosoful german Helmuth Plessner (1892-1985): „Comicul este un triumf al fiinţei asupra univocităţii.” („Komik ist ein Triumph des Seins über die Eindeutigkeit.”)

Evident, noima discuţiei despre râs şi comic vine din Zeitgeistul actual dominat de indivizi atât de „sensibili” şi lipsiţi de umor, încât îi ofensează programatic cam tot – dar în mod cert tot ce contravine ideologiei lor progresist-wokiste. Oameni de bine (le zic eu) care, după Eckhart, „dimineaţa demonstrează împotriva schimbărilor climatice” invocând ştiinţa, „iar după masă susţin că biologia ar fi o construcţie”. Neagă, adică, ştiinţa, devreme ce neagă de pildă sexul biologic. Dar, de, astea îs contradicţii absolut dialectice, în bună tradiţie real-socialistă, nu?

Problemele altora

Când e vorba de problemele altora, suntem mereu mai înţelepţi decât atunci când acestea ne privesc direct pe noi înşine.

Demnitatea omului

Demnitatea omului este intangibilă, se zice şi scrie, cred, şi în carta ONU. Mai ales dacă nici n-o are, aş adăuga, căci cum să atingi ceva ce nu există?

Movie Line

„Bad things happen to good people all the time.” (The Russell Girl) mda, lucruri rele li se întâmplă tot timpul unor oameni buni.

Mai învaţă copiii la şcoală să cânte?

În ajun de Crăciun, m-au colindat doi copii, frate (cca 9 ani) şi soră (cca 7 ani). Necunoscând colinda, nici n-am prea înţeles ce-au cântat, doar că ceva cu domn, domn, ceva cu boieri, cu căprioare, iepuri. Noroc cu O., care a recunoscut colinda numaidecât: Domn, Domn să-nălţăm!

Ca fapt divers, nu mică mi-a fost mirarea că bancnota pe care am întins-o băiatului, acesta a dat-o surioarei sale!?

O ştire austriacă

Ehei, iată ce-am aflat dintr-un clip al aceleiaşi Lisa Eckhart, o femeie deşteaptă foc şi tăioasă ca bisturiul unui neurochirurg: cică Austria a avut o marină până în anul 2000 (subliniez aici: deşi nu a mai avut ieşire la mare de prin 1918). Vorba ei, „om fi crezut că poate se rezolvă până la urmă cumva cu ieşirea la mare”.

Orele astrale ale prostiei

Orele astrale ale prostiei se apropie. Cu paşi mari şi cadenţaţi.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist