Un studiu condus de cercetători de la Brigham and Women’s Hospital (BWH), un important spital universitar pentru Facultatea de Medicină Harvard, a descoperit că, în modelele preclinice, transplantul de organe „mai bătrâne” poate declanșa senescența la primitorii mai tineri.

Aceștia au observat că șoarecii tineri și de vârstă mijlocie care au primit transplanturi de inimă de la șoareci mai bătrâni aveau capacitatea fizică afectată, cu timpi de alergare și forță de prindere reduși.

Șoarecii de vârstă mijlocie care au primit inimi mai bătrâne au prezentat, de asemenea, un comportament crescut legat de anxietate, memorie afectată și performanțe mai slabe de învățare.

Autorii au descoperit că aceste efecte legate de îmbătrânirea accelerată la primitorii mai tineri au fost determinate de eliberarea de factori asociați cu senescența și de ADN mitocondrial de la transplanturile de la donatori mai în vârstă.

Tratarea șoarecilor donatori mai bătrâni cu senolitice, medicamente care inhibă senescența, înainte de extragerea organului pentru transplant a redus simptomele senescenței la șoarecii primitori.

„În prezent, din cauza ofertei insuficiente în transplantul clinic de organe, vârstele donatorilor și ale receptorilor diferă substanțial”, a declarat cercetătorul principal dr. Stefan G. Tullius, de la Divizia de Chirurgie a Transplantului, într-un comunicat al spitalului.

Potrivit acestuia, rezultatele studiului sugerează că tratamentele senolitice pot fi o potențială abordare terapeutică pentru îmbunătățirea rezultatelor organelor mai în vârstă.

Studiul a fost publicat recent, în American Journal of Transplantation.