Caută 
1 MIN
Nu mă întrebaţi de ce, dar anul ăsta, de prin martie (cred), încă n-am aruncat niciun cofraj de ouă, stivuindu-le pe toate într-un colţ lângă frigider (16 la număr, până acum). Şi bine am făcut.
(De fapt, pot să vă explic: m-am gândit să nu le duc rând pe rând la containerul de hărtie şi carton, ci, la un moment dat, să le duc într-o sacoşă mare şi să le pun lângă – poate are cineva nevoie de ele, de pildă pentru a le duce cuiva la ţară care are găini multe şi mai vinde ouă…)
Deci, bine am făcut. Ştiţi de ce? Pentru că dacă le aruncam, acum n-aş fi putut să-mi explic cu exactitate o chestiune care mă deranjează.
Iată despre ce e vorba: de ceva vreme, descoperisem că ouăle de la găini crescute în aer liber de la Lidl sunt foarte gustoase şi, chiar de-s mai scumpe, mi-am zis că-şi merită banii. Evident, odată cu calvalcada asta de scumpiri, s-au scumpit şi ouăle, cele pomenite mai sus ajungând până de curând la 10,99 RON cofrajul de 10. Ultima dată (săptămâna trecută, mai exact), când am cumpărat zece ouă d-astea, ce să vezi: cum ar veni, se ieftiniseră la loc, noul preţ fiind parcă ultimul preţ de dinainte de scumpire, adică de 9,99!? Măi, să fie, mi-am zis. Dar fie primit, nu?
Numai că, mda, în momentul în care am trecut la a le consuma, ce să vezi: nu doar că aveau gălbenuşul de-un galben binişor spălăcit, în contrast cu portocaliul perfect echilibrat de dinainte, dar, din păcate, nici nu mai aveau gustul acela – mai să-i zic şi lui – perfect. Când faci o omletă, de pildă, ori foloseşti ouăle în vreo mâncare ori prăjitură, nu remarci neapărat diferenţa de gust, dar dacă ai obiceiul să mănânci câte un ou fiert în fiecare dimineaţă, constaţi numaidecât schimbarea gustului respectiv diluarea lui, în cazul de faţă.
Desigur, nu puteau exista decât două explicaţii: am nimerit eu o tranşă mai naşpa pentru că producătorul a schimbat hrana găinilor ori Lidl a schimbat producătorul, negociind un preţ de achiziţie sub cel de dinainte, astfel încât să poată chiar ieftini ouăle, fără a pierde din profit. Moment în care intervine stiva de cofraje. Am luat ultimul şi penultimul cofraj şi am constatat că da, a fost schimbat producătorul: ouăle alea bune de tot fuseseră de la SC Diamant Grup SRL (Slatina, judeţul Olt), iar noile ouă cu gălbenuşul de-un galben spălăcit sunt de la SC House Ana Tour SRL, „Punctul de lucru: Ferma găini ouătoare Apele Vii”, Dolj. Numele punctului de lucru e o poezie, nu alta, doar ouăle de acolo, din păcate, n-au nicio treabă cu poezia gustului. Mda, în materie de ouă va trebui să mă reorientez.
Michael Astner este poet, traducător şi publicist
