Parţial adevărat

Recentele alegeri parţiale pentru câteva primării din ţară au dezvăluit o sumă de informaţii incomplete, dar instructive. La prima vedere, analizând rezultatele finale (17 victorii pentru pesedişti, 15 pentru penelişti şi două fotolii de primari adjudecate de independenţi), rezultă că jocul politic mai posedă în momentul actual doar doi protagonişti – PSD şi PNL -, în vreme ce restul combatanţilor nu mai contează deloc în opţiunile alegătorilor.

Vestea este una foarte proastă mai ales pentru USRPLUS, care culege ce a semănat în anii trecuţi. Dacă în 2016 useriştii au invitat în partid oameni de calitate, pentru a impresiona electoratul, în 2020 alianţa Barna-Cioloş a procedat taman pe dos. I-a eliminat pe cei mai buni, ce puteau pune în pericol poziţiile liderilor din teritoriu, şi a umplut listele electorale cu o armată de neica nimeni. Adăugând la această eroare asumată, slaba prestaţie a miniştrilor USRPLUS din Cabinetul Cîţu (unde doar Cătălin Drulă performează), lentoarea cu care acţionează Fritz la Timişoara ori Coliban la Braşov, başca subţirimea structurilor comunale, aura de partid antisistem, doldora de specialişti şcoliţi în străinătate, a pălit până aproape de dispariţie. Avertismentul transmis de electorat pare lipsit de echivoc. Dacă formaţiunea nu-şi îmbunătăţeşte radical resursa umană, comunicarea cu alegătorii şi programul politic, alegerile din 2024 îi vor scoate pe oamenii lui Barna şi Cioloş pe linie moartă.   

Cât priveşte scorurile insignifiante obţinute de AUR la scrutinul din urmă cu câteva zile, două ar fi explicaţiile rezonabile. Prima: diminuarea pericolului pandemiei de Covid-19 (vom vedea mai încolo, în toamnă, dacă vorbim de o situaţie provizorie ori de una permanentă) le-a furat auriştilor pâinea de la gură. A doua: fanii AUR s-au reîntors la prima iubire, PSD, pentru a fi siguri că banii serviciilor din ţară şi din străinătate sunt investiţi aşa cum trebuie, în propăşirea comunităţilor locale, evident. Oricum, teama unora că acest partid e o altă Gardă de Fier, în care popii, intelectualii şi ţăranii se regăsesc într-o stranie şi efervescentă uniune de spirit cu damf naţionalist se dovedeşte, cel puţin în clipa de faţă, nu doar complet nefondată, ci chiar ridicolă. Gaşca lui George Simion pare alcătuită mai degrabă din huligani pescuiţi direct de pe stadioane, cu grad de inteligenţă scăzut, dar cu tupeu maxim.

Revenind la PSD şi PNL, ceea ce trebuie urmărit în viitorul foarte apropiat este modul în care va evolua relaţia dintre cele două partide principale. Este clar că Ciolacu şi pesediştii au dezvoltat o anumită slăbiciune pentru Ludovic Orban, pe care-l asimilează în multe privinţe cu unul de-al lor. Nu se înşală foarte tare: actualul preşedinte al galbenilor se străduieşte să păstreze vie moştenirea PSDragnea, mai ales în ceea ce priveşte blocarea justiţiei.

Viitoarele alegeri interne din PNL vor arată dacă partidul, sub noua conducere, va avea puterea de a se rupe de trecutul său ruşinos, infectat de pesedism, ori dacă USL încă trăieşte în minţile ori pe agendele roz-bombon ale diferitelor personaje dubioase. Cică adevăratele iubiri politice nu se uită niciodată!