Pentru o nouă ediție a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir (XII)*

În episodul anterior am reprodus integral titlurile complete ale celor două tomuri succesive din Operele principelui Demetriu Cantemir, tipărite de Societatea Academică Română în anul 1872 și, respectiv, 1875. Primul tom conținea transcrierea integrală a versiunii manuscrise originale a Descrierii Moldovei, iar cel de‑al doilea, redactat în ortografia etimologizantă curentă în epocă, o traducere nouă în limba română, direct după originalul latinesc. Editorul principal, Alexandru Papiu Ilarian, semnează o amplă și erudită prefață, în care înfățișează în mod detaliat momentele cheie ale epopeii postume a celei mai cunoscute opere a lui Dimitrie Cantemir, momente pe care le‑am prezentat și noi în paginile anterioare. Sunt reproduse, în traducere românească, inclusiv prefața eruditului Anton Friedrich Büsching, inițiatorul celor două ediții germane de la 1769‑1780 (într‑o publicație de tip almanah) și, respectiv, 1781 (în volum separat), precum și ampla introducere semnată de Gerhard Friedrich Müller, învățatul german de la Sankt Petersburg, care a păstrat manuscrisul cantemirian timp de patru decenii după moartea voievodului. Papiu Ilarian oferă cititorilor și informațiile importante despre cele trei tipărituri ale versiunii românești, cea de la Neamț din 1825 și cele de la Iași (Negruzzi, 1851 și Boldur‑Lățescu, 1868). Traducerea în română a lui Alexandru Papiu Ilarian, finalizată, după îmbolnăvirea acestuia de Iosif Hodoș, este cursivă și corectă, deși „minată” de ortografia etimologizantă. Mă voi referi la calitățile acestei traduceri într‑un episod viitor, când voi evalua comparativ toate versiunile realizate în timp ale Descrierii Moldovei. Reproduc deocamdată, cu ortografia actuală, partea esențială a introducerii editorului, unde se relatează procesul de recuperare a versiunii latinești originale: „Textul original latin nu era cunoscut până astăzi publicului literat. În vara anului 1869, prea‑sânția sa părintele episcop Melchisedec făcu mai întâiu atentă Societatea Academică Română că în biblioteca Academiei de Teologie din Moscua, lavra S. Sergiu, se află ms. în limba latină al operei lui Cantemir, sub titlul Descriptio Moldaviae.

Delegațiunea Societatei Academice, prin adresa sa din 24 sept. 1869, ruga pre ministrul nostru al afacerilor străine ca să intervină prin guvernul rusesc pentru împrumutarea acestui, precum și a altor manuscripte.// Ministrul, pre lângă adresa sa din 4 aprilie 1870, face cunoscut delegațiunei coprinsul adresei consulelui generale rusesc din București că a primit de la președintele Academiei de Științe în Rusia, două ms. ale lui Cantemir, cari stau la dispozițiunea delegațiunei în cancelaria onorabilelui consulat.

În vara anului 1870 se scoase apoi o copie, cât s‑a putut mai exactă, sub priveghiarea d‑lui profesor Massim și a subscrisului.

La 14 iuniu același an, delegațiunea aduse mulțămită formală consulelui generale din București și presidentelui Academiei din Petroburg pentru bunavoința cu care ne împrumutară mşanuscriţptele cerute. [Notă de subsol: Se poate vedea corespondența în dosariu, în arhivu Societatei.]

Mşanuscripţtele sunt două: unul in 4o, cu titlul Demetrii Cantemirii, principis Moldaviae, Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, descripta ex apographo, quod ejus filius mecum communicavit. Petropoli, 1727. Pre scoarța acestui ms. stă însemnat No. 28, No. 55; apoi: ex Museo Asiatico Academiae imp. scient. Petrop. Are 293 pagine și alte trei pagine scara. Acest ms. este complet, dar are erori, omisiuni, anume cuvintele grecești sunt omise.

Al doilea ms. e în folio. Pre scoarță stă însemnat No. 27, 54; apoi: ex Museo Asiatico Academiae imp. scient. Metropol. Titlul este Demetrii Cantemiri Principis Moldauiae Descriptio Moldauiae. Autographum auctoris pasim în margine. În loc de Descriptio era scris, dar e șters, Historia. Acest ms. are 184 pagine. Începutul lipsește până la Caput II. Lipsesc apoi // cele șase capete din urmă, se termina adecă m[anuscri]ptul cu Caput XVIII, al cărui cap cel din urmă cuvânt este accedit.

Harta geografică lipsește în aceste m[anuscri]pte.

Societatea Academică Română, secțiunea istorică-arheologică, în ședința sa din 21 augustu 1871, însărcina pre subscrisul cu publicarea m[anuscri]ptului Descriptio Moldaviae, în textul latin, punând în frunte portretul lui Dem. Cantemir, harta Moldaviei de Cantemir după edițiunea büschingiană, și o notiță asupra m[anuscri]ptului de la Moscua [Notă de subsol: Annal. Societ. Acad., Tom. IV, p. 145.]

Conform acestei decisiuni, am onoarea de a presenta Societatei Academice și publicului literat prima edițiune a acestei lucrări importante, împreună și harta după Büsching, iar portretul găsesc că e mai cu cale de a‑l pune în fruntea lucrărei ce cuget a publica mai în urmă sub titlul Viața și faptele Cantemirilor. București, 10 august 1872, A. Papiu Ilarianu”

Aceste două manuscrise, unul dintre ele cu unele notații marginale ale lui Cantemir însuși, descrise atât de minuțios de Papiu Ilarian, au stat, cu multele lor imperfecțiuni, la baza tuturor edițiilor și a traducerilor care au urmat, pe care le vom prezenta în foiletoanele viitoare. (Va urma)

*Textul de față reprezintă transcrierea conferinței Scrisoarea Moldovei, Neamț, 1825.Preliminarii la o ediție a primei versiuni românești a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, în comparație cu originalul latinesc și cu versiunea germană princeps, Frankfurt/ Leipzig, 1769 și 1771, susținută în cadrul sesiunii comemorative „Dimitrie Cantemir – 350”, sesiune organizată de Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași și de Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași, la data de 12 iunie 2023.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi