Motivul? Pacienţii cu diabet la un moment dat nu mai simt durerea. Pentru că nu au dureri, ignoră rănile sau ulceraţiile, sperând că problema va trece de la sine. Pentru a nu se ajunge la amputaţia piciorului de la coapsă, un astfel de pacient trebuie îngrijit minim o lună. În unele cazuri se poate ajunge şi la 3-4 luni de tratamente şi pansamente zilnice. Fiind vorba de cazuri complexe şi dificile, cu perioade lungi de îngrijire, la Iaşi, o echipă de medici de la spitalul ”Sf. Spiridon” încearcă să  organizeze o structură multidisciplinară care să se ocupe de diagnosticarea,  tratamentul/ îngrijirea acestor pacienţi. De ce e necesară o astfel de structură şi ce presupune îngrijirea unui pacient cu picior diabetic, aflaţi din articolul următor.

Rana sau ulceraţia este ignorată de pacient: pentru că nu îl doare,  speră că va trece de la sine!

”Piciorul diabetic” este o sintagmă care cuprinde patologia cauzată de diabet la toate structurile piciorului. Compromiterea circulatiei piciorului prin micro/macroangiopatie, asociată cu lipsa senzaţiilor protective din cauza neuropatiei, predispune persoanele cu diabet zaharat la traumatisme şi infecţii (celulita simplă, până la osteomielita cronică cu risc major de amputaţie a membrelor inferioare). ”Privită din afară, această complicaţie ar părea a fi cel mai uşor de prevenit şi de abordat. Realitatea este însă cu totul alta. Mulţi dintre pacienţii diabetici nu îşi fac controalele anuale ca să putem stabili şi gestiona un grup de risc. De asemenea, mulţi ajung la spital când situaţia este foarte gravă şi sunt la un pas de amputare: au ulceraţii profunde, infecţii. De ce vin atât de târziu la spital? Să nu uităm că din cauza evoluţiei diabetului zaharat,  pacientul cu această boală ajunge într-un stadiu în care nu mai simte durerea.  Rana sau ulceraţia este ignorată de pacient care pentru că nu îl doare, speră că va trece de la sine. Mai dă cu o cremă de care a auzit de la vecin, starea lui se agravează şi ajunge la spital unde află că e la un pas de amputaţie. ”Cum să îmi tăiaţi piciorul?”,  întreabă pacientul. Îi vine greu să înţeleagă că din cauza acelei răni complicate există riscul ca infecţia să se generalizeze și starea septicemică, toxică să poata duce chiar la deces. „Din acest motiv pacientul diabetic trebuie să se prezinte imediat la medic pentru orice rană sau ulceraţie care apare la nivelul picioarelor. Oricât de mică sau nedureroasă ar fi. Dacă se amână prezentarea la medic şi începerea unui tratament corect, se poate ajunge la amputaţia piciorului”, subliniază prof. dr. Mariana Graur, şefa Clinicii de Diabet, Nutritie şi Boli Metabolice din cadrul Spitalului Sf. Spiridon Iaşi. 

Pentru a evita cât mai mult numărul amputaţiilor, medicii încearcă să construiască o structură dedicată  strict acestor bolnavi

De precizat că în ultima perioadă  o treime dintre pacienţii care ajung la Clinica de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice a spitalului Sf. Spiridon Iaşi, au astfel de probleme: picior diabetic cu ulceraţii profunde, infectate, foarte dificil de tratat. Pentru a evita cât mai mult numărul amputaţiilor, medicii încearcă să construiască o structură multidisciplinară dedicată  strict tratării şi îngrijirii acestor bolnavi.   ”În piciorul diabetic avem neapărată nevoie de colaborarea neurologului, chirurgului generalist, când este cazul a chirurgului vascular si ortopedului. Dorim să construim o echipă multidisciplinară de mai mulţi ani şi credem că acum dorinţa noastră începe să se materializeze. Avem un grup de chirurgi inimoşi care doresc să  abordeze piciorul diabetic şi care s-au specializat şi continuă să se formeze în acest domeniu.  Toate ghidurile  internaţionale spun că piciorul diabetic trebuie tratat de către oameni avizaţi. Nu orice chirurg se poate implica în tratamentul şi îngrijirea acestor bolnavi, ci acei chirurgi care au aprofundat problema şi care are au experienţă în domeniu. În plus, îţi trebuie multă răbdare şi dedicaţie pentru că tratamentul este de lungă durată. Cred că cel mai important este faptul că şi la Iaşi avem un grup de chirurgi coordonaţi dr. Ciprian Vasiluţă care se ocupă de piciorul diabetic. Deja au participat la trei congrese unde au prezentat experienţa lor. Desigur, acestă structură urmează să se dezvolte în continuare. Ne dorim să extindem colaborarea cu chirurgii vasculari , plasticieni şi să cooptăm obligatoriu în echipă ortopezi, pentru că diabetul dă complicatii osoase şi infecţia poate ajunge la os (osteomielită). Ne bucură că avem susţinerea direcţiei spitalului şi mai ales a directorului medical, prof. dr. Ştefan Georgescu, înţelegandu-se necesitatea unei structuri dedicate îngrijirii acestor pacienţi. Spitalul are dotarea necesară diagnosticării la timp a suferinţei piciorului diabetic şi a prevenţiei corecte în ambulator şi, la nevoie, a tratamentului complet şi complex al urgenţei în spital”, a mai adăugat prof. dr. Mariana Graur.

”Mai degrabă mor decât să îmi tăiaţi piciorul!”

Medicii de la Spitalul Sf.Spiridon care încearcă să creeze această echipă complexă multidisciplinară dedicată îngrijirii pacientului cu picior diabetic, vorbesc despre dificultatea tratării unui astfel de caz. ”În primul rând e nevoie de colaborare între specialişti. Avem nevoie absolută de un ortoped în echipă şi de specialişti  de radiologie intervenţională.  Trebuie ştiut că aceşti medici trebuie să aibă foarte multă răbdare pentru a trata un astfel de pacient.  Piciorul diabetic cu răni, ulceraţii e un picior care se schimbă de la o zi la alta. Trei zile merge bine şi la un moment dat apare o recădere. De aceea pacientul trebuie văzut zi de zi, pansat zi de zi. Aplicăm cele mai noi metode tratament – pansamente cu principii active,  terapia cu presiune negativă. Problema e că pentru un astfel de caz tratamentul durează minim o lună. Dar sunt situaţii în care vorbim şi de tratamente de 3-4 luni pentru a putea evita amputaţia. Şi, repet: pacientul trebuie văzut şi pansat zilnic de specialiştii care se ocupă de aceste cazuri.  La final şi rezultatele sunt foarte importante: pacientul poate scăpa de amputaţia piciorului de la coapsă. Cel mult  ajungem în stadiu în care amputăm un deget sau câteva degete. Dar asta înseamnă că pacientul va rămâne cu piciorul de sprijin. Sunt pacienţi care ne spun:”Mai degrabă mor decât să îmi tăiaţi piciorul”, punctează dr. Ciprian Vasiluţă, medic chirurg  în cadrul Secţiei Clinice Chirurgie II a Spitalului ”Sf. Spiridon” Iaşi. 

Ambulator cu personal cu experienţă în îngrijirea piciorului diabetic!

”Încercăm să construim un protocol de îngrijire pentru un pacient cu picior diabetic. Protocol care să fie cunoscut de toţi specialiştii şi care să puncteze traiectoria unui astfel de bolnav. De asemenea, ne dorim să găsim şi căile legale care să acopere cheltuielile necesare tratamentului de lungă durată fără a fi obligatorie internarea continuă pe toata perioada îngrijirii . Sigur piciorul diabetic ulcerat şi infectat este o urgenţă care se internează. În funcţie de gravitate se fac tratamente locale şi generale ca să stăpânească infecţia, să menţină pacientul echilibrat metabolic.  Pacientul diabetic trebuie pansat zilnic, dar asta nu înseamnă că trebuie să stea o lună, două sau chiar patru în spital. Spitalizarea continuă e foarte scumpă. La un moment al evoluţiei trebuie doar să fie zilnic pansat.  Aşa cum spuneam aceste pansamente şi evaluarea stării pacientului trebuie făcute de oameni care au experienţă în piciorul diabetic. Sperăm să putem dezvolta un ambulator unde pacienţii să poata fi zilnic pansaţi/trataţi. Ne gândim şi la tratamentul la domiciliu doar că acesta trebuie făcute tot de o echipă specializată, cu experienţă. Poate găsim soluţii pentru a constitui o astfel de echipă care să meargă acasă la pacienţi. Sau poate găsim o soluţie pentru ca aceşti pacienţi să fie aduşi zi de zi la spital. Încercăm să găsim cea mai optimă variantă”, a mai adăugat prof. dr. Mariana Graur.

Cele 10 porunci pentru a preveni apariţia picuiorului diabetic

1.      Inspecţia zilnică a ambelor picioare, la nevoie folosind o oglindă sau ajutaţi de o altă persoană.

2.      Spălarea zilnică şi cu atenţie a picioarelor.

3.      Ştergerea cu grijă a picioarelor pentru ca spaţiul interdigital să nu rămână umed, ceea ce ar favoriza apariţia unei micoze (ciuperci).

4.      Utilizarea de creme hidratante pentru îngrijirea picioarelor deoarece pielea uscară predispune la apariţia de fisuri care se pot uşor suprainfecta.

5.      Unghiile se vor tăia drept şi nu foarte scurt şi se vor folosi pile pentru rotunjirea colţurilor.

6.      Utilizarea de încălţăminte lejeră, adecvată, preferabil fără barete pentru a nu produce puncte de presiune sau eroziuni.

7.      Utilizarea pantofilor noi se va face progresiv, pentru acomodare. Pacientul nu va umbla desculţ sau doar în ciorapi.

8.      Utilizarea de ciorapi de bumbac, care absorb transpiraţia, lasă piciorul să se aerisească şi nu întreţin umezeala.

9.      Pentru senzaţia de picioare reci se vor folosi numai medicamentele indicate de un medic şi nu se va recurge la modalităţi de încălzire cu obiecte calde (sticle, cărămizi etc) deoarece pacientul diabetic nu simte temperaturile mai ridicate şi apare riscul unor arsuri.

10. Dacă apar dureri la nivelul picioarelor sau, dimpotrivă, pacientul nu mai prezintă nicio sensibilitate chiar dacă stimulul există, dacă sunt remarcate diferite leziuni (ulceraţii, roşeaţă, vezicule, fisuri), deformări, hemoragii sau atrofii la nivelul musculaturii picioarelor, pacientul se va adresa imediat unui medic.