Plăci tectonice

luni, 09 martie 2020, 02:52
1 MIN
 Plăci tectonice

Haideţi să vedem, cu o privire cât mai rece cu putinţă, ce înseamnă şi ce consecinţe are susţinerea de către PNL a lui Nicuşor Dan la primăria Bucureştiului.

1. PLUS tocmai a devenit irelevant. Şi-a pierdut orice influenţă politică şi orice putere de negociere. Pentru ca PLUS să mai conteze în jocul politic, era absolut necesar ca Vlad Voiculescu să devină candidatul USR-PLUS la primăria Capitalei. De-asta au şi refuzat continuu să ţină cont de sondaje, care, toate, îl plasau pe Nicuşor Dan mult peste Vlad Voiculescu – şi au încercat să forţeze impunerea unui alt criteriu de selecţie.

După decizia PNL, PLUS nu mai are ce să ofere, mai ales că decizia a fost luată cu ignorarea completă a PLUS, ceea ce arată că acest partid nu mai contează în jocul politic. Premiul de consolare pentru liderii lui, obţinut în avans, e dat de mandatele de europarlamentari. Dar atât.

Aici trebuie să mai adaug ceva. Toţi membrii PNL, indiferent de tabăra din care fac parte, îl detestă pe Dacian Cioloş – pentru că a refuzat să respecte înţelegerea de la parlamentarele din 2016. Nimeni nu-şi închipuie, sper, că un partid poltic, mai ales unul de talia PNL, îşi permite ca în campania electorală să folosească numele şi fotografiile unei persoane cu care în prealabil n-a negociat nimic. Acum PNL ş-a luat revanşa: l-a trimis pe Cioloş la culcare.

2. Dacă PLUS a devenit irelevant, ideea unei fuziuni între USR şi PLUS îşi pierde sensul. La ce bun să fuzionezi cu un partid care nu contează în jocul politic, care nu mai are nimic de oferit şi a cărui putere de negociere s-a evaporat?

De acum vom vedea membri şi organizaţii PLUS migrând spre USR (şi poate şi spre PNL). Dar asta, evident, nu e o fuziune. E doar reorientarea celor prinşi pe picior greşit într-un partid care tocmai a colapsat – şi care, în consecinţă, nu mai poate promite membrilor săi un viitor politic.

Pe alocuri, spectacolul acestor reorientări va fi amuzant – mai ales în cazul celor care s-au înscris recent în PLUS, fără să anticipeze colapsul.

3. Dacă ideea unei fuziuni între USR şi PLUS îşi pierde sensul, tabăra Barna din USR devine la rândul ei irelevantă politic – cu atât mai mult cu cât decizia PNL de a-l susţine pe Nicuşor Dan a prins-o şi pe ea pe picior greşit, demonstrând că nici ea nu mai contează în jocul politic.

Tabăra Barna ar fi trebuit să facă un pas în spate încă de la sfârşitul alegerilor prezidenţiale, dar cel mai probabil îl va face după locale. Dacă nici după locale nu va ceda puterea în partid, USR va colapsa, fiindcă lideri care nu contează în jocul politic nu au nimic de oferit în mod real celorlalţi membri. Iar asta va genera părăsirea în masă a partidului.

În orice caz, oricum s-ar desfăşura lucrurile, povestea tehnocraţilor în politica românească tocmai a luat sfârşit. Atât puterea lor de a influenţa lucrurile, cât şi aparenţa temporară a puterii s-au evaporat.

4. Dacă tabăra Barna a devenit irelevantă, asta nu înseamnă că tabăra anti-Barna are capacitatea de a ridica USR peste plafonul actual şi de a-l transforma în principalul partid din zona urbană. Unii dintre membrii taberei anti-Barna au în mod cert această capacitate, dar nu e deloc sigur că au şi capacitatea de a prelua puterea în partid – şi, mai ales, de a se menţine la putere suficient de mult timp încât să poată construi un partid relevant.

Cu alte cuvinte, odată ce tabăra Barna a devenit irelevantă, viitorul USR a devenit incert. Pe termen scurt, singura trăsătură dominantă a partidului va fi instabilitatea.

5. Putem anticipa că, după câştigarea primăriei Bucureştiului, Nicuşor Dan va forţa revenirea la şefia USR, mai ales în contextul în care tabăra Barna şi-a pierdut puterea de negociere şi de influenţă, deci în contextul în care e limpede că USR are nevoie de o altă conducere.

Dacă acest lucru se va întâmpla – şi PNL are tot interesul să împingă lucrurile în direcţia asta, USR va rămâne ce e acum: un partid de 10%, fără posibilităţi de creştere.

6. PNL, un partid tradiţional, a reuşit să neutralizeze influenţa crescândă a partidelor noi. Acelaşi lucru s-a mai întâmplat şi în Spania sau în Islanda, de exemplu, ceea ce arată că partidele tradiţionale au o rezilienţă pe care noile partide n-au anticipat-o.

La noi, cursa dintre PNL şi USR-PLUS a fost ca una între un alergător tânăr, plin de elan şi favorit al publicului, împotriva unui alergător care a trecut de nişte ani dincolo de vârful de carieră şi care nu e nici în vârf de formă, dar care are experienţa mult mai multor curse. În cazul de faţă, experienţa a învins elanul. USR şi PLUS s-au grăbit să strige "Victorie!" mult prea devreme, împotriva unui oponent cu mult mai experimentat.

Aşa fiind, PNL va câştiga alegerile locale, inclusiv în urbanul mare, după care va câştiga şi alegerile parlamentare, consolidându-şi statutul de partid dominant. Asta în ciuda faptului că trendurile demografice îi sunt defavorabile, cum defavorabile îi sunt şi PSD-ului.

Pentru 2020, jocurile sunt deja făcute. În 2024 însă, totul depinde de USR şi/sau de alte partide care poate vor apărea între timp.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

Comentarii