Premiul Oscar pentru violenţă

Cert e că tot ce ţine de violenţă continuă să genereze reacţii diferite din partea publicului. Internauţii au răspuns imediat la palma care a zburat în mijlocul ceremoniei. Unii au aplaudat felul în care Will şi-a apărat soţia bolnavă, alţii nu au găsit nici o scuză violenţei actorului. Dar toţi au căzut de acord asupra unui lucru: nu era cazul ca să fie insultată Jade Pinkett Smith pentru alopecia de care suferă. Iar cei mai mulţi şi-au pus întrebarea: unde este graniţa dintre comedia de bun gust şi genul de umor care merită a fi condamnat? Mai pe şleau, până unde poţi face mişto de cineva pe scenă astfel încât să nu ajungă să te oprească din batjocură apelând la gesturi extreme?

De ani buni, actorii de stand-up comedy fac glume pe seama oricui. Nimic nou. Un studiu recent arată că majoritatea americanilor, un procent de 59%, crede că oamenilor ar trebui să li se permită să-şi exprime opiniile nepopulare în public, chiar şi cele profund ofensatoare pentru alte persoane. Românii nu au asemenea studii, din păcate, pentru a face o comparaţie. De la glume, la ironii şi omagii autentice, de la constatări, laude şi insulte, acest „cocktail” cu numele de „stand-up comedy”, că ne place sau nu, e la modă. Ce mesaj transmite? Că trebuie să te corijezi, să faci o îmbunătăţire în viaţa ta ca să nu mai fi ţinta ironiei celor din jur. Iar unora chiar le-a fost de folos mesajul.

Mulţi dintre noi iubim umorul şi considerăm că în viaţa de zi cu zi umorul contează. E sarea şi piperul vieţii. Dacă ne întrebăm prietenii ce caracteristici apreciază la un om, este posibil să ne spună, printre altele, „simţul umorului”, „cineva care mă face să râd” sau chiar „cineva care face glume bune pe seama mea.” Umorul – sau mai bine zis, cultura umorului într-o relaţie conjugală sau la locul de muncă încurajează lejeritatea – facilitează comunicarea interpersonală, construieşte coeziunea socială şi prieteniile de lungă durată şi, mai ales, poate modela în mod fundamental modul în care oamenii îşi percep reciproc încrederea, competenţa, căldura şi claritatea comunicării. De asemenea, influenţează comportamentele şi atitudinile critice care contează pentru eficacitatea oricărei relaţii. Cele mai plăcute companii sunt, fără îndoială, ale celor care au simţul umorului.

Cu toate acestea, sunt şi glume care îl fac pe glumeţ să pară mai puţin inteligent şi mai puţin competent într-o relaţie. Natura violatoare a umorului este şi ceea ce îl face să fie riscant. Glumele care atacă fondul sensibil al unei persoane au efectul opus – o reacţie de tipul „yachs!”. În loc să creadă că povestitorul de glume este inteligent şi competent, observatorii se gândesc: Ce idiot sau nu pot să cred că tocmai a spus asta. Ceea ce ne permitem, dat fiind contextul, să afirmăm şi noi despre celebrul Chris Rock care a cam dat, la Gala Oscar, cu bâta în baltă, confundând spectacolul oferit de Academia Americană a Artelor şi Ştiinţelor Filmului cu un stand-up comedy dintr-un club cu zece consumatori din Los Angeles. Sau poate nu a confundat nimic, dar a crezut că sub umbrela „glumiţei”, insulta nu mai are limite, mai ales atunci când râzi pe seama sănătăţii şi traumei cuiva, sperând că respectivul va râde în hohote împreună cu tine.

Lui Will Smith clar că îi lipseşte inteligenţa emoţională. O formă de a demonstra profesionalismul cu care crezi că ţi-ai cucerit publicul este să dovedeşti cum te descurci emoţional în preajma altor oameni, chiar şi atunci când aceştia te rănesc. Will, însă, nu a putut oferi această lecţie fanilor săi. Ceea ce a oferit a fost o reacţie impulsivă de protecţie faţă de soţia sa şi multă furie exprimată public faţă de „gluma” care a avut-o în vedere pe soţie. Se ştie că Will Smith a avut o copilărie nefericită în care şi-ar fi dorit mereu să-şi poată salva mama de agresiunile fizice la care o supunea tatăl său. O frustrare adânc înrădăcinată în interioritatea lui care a răbufnit, iată, în 2022, la Gala Oscar. Dacă ducem discuţia şi mai departe, putem să ne întrebăm: în numele cui i-a dat Will Smith o palmă unui actor de stand-up comedy? Doar în numele soţiei sale? În numele trecutului său nefericit, a mamei pe care copil fiind nu o putea apăra de agresiunea tatălui său? În numele femeilor abuzate, umilite din întreaga lume? Oare alte vedete luate peste picior, ani la rând, de actorii de stand-up comedy se vor simţi răzbunate acum de „ferocele” Will?

În ce condiţii e justificată violenţa e o întrebare care încă nu a găsit un răspuns comun pentru toţi. Trăim într-o perioadă în care simţim răspunsuri viscerale la orice, fără să ne gândim bine dacă reacţionăm corect. Reacţionăm, deci, nu răspundem. Este de înţeles că Smith ar trebui să fie supărat de o glumă insensibilă îndreptată către soţia lui pentru divertisment, dar ar fi putut răspunde mai bine decât a făcut-o. Printr-o comunicare asertivă, nu printr-o reacţie viscerală.

Reacţia lui Will Smith, la cât de puternică a fost, e consecinţa unei violenţe, în opinia noastră, la fel de gravă, acea violenţă care autorizează mass-media, social media şi pe oricine în orice loc să tachineze şi să persecute verbal pe altul fără să pună întrebări cu privire la daunele psihice pe care le pot provoca victimelor lor. Oameni care în fiecare zi suferă presiuni pe reţelele de socializare, la locul de muncă, în familii, deseori judecăţi vulgare, tăioase, în sfera calomniei sub forma glumelor şi ironiilor. Trebuie să trecem peste ideea că numai oamenii răi fac lucruri rele; cu toţii suntem capabili să facem alegerea greşită atunci când situaţiile sunt aprinse. Suntem şi buni, şi răi – de fapt, un lucru nu poate exista fără celălalt. Chris Rock a greşit, nu se fac glume pe seama oamenilor care au traume pentru că nici ei, nici alţii nu vor găsi nimic amuzant în asta. Will Smith a luat o decizie proastă, o decizie care îl va afecta pentru mult timp, dar, mai ales, o va afecta pe soţia lui, ce, cu siguranţă, ar fi ştiut mai bine să răspundă glumei nesărate a lui Chris Rock decât a făcut-o el. Să le dăm ocazia să înveţe din asta.

Cristina Danilov este psiholog