Pro-ruralis: oamenii Ideii active

Tineri şi foarte tineri, de vârstă gimnazială sau a liceului, cărora li se dă astfel o şansă în plus, pe deplin îndreptăţită, la emulaţie şi afirmare pe măsura minţii şi sufletului lor, urmare a unei selecţii exigente, menită să le testeze şi evalueze aptitudinile şi munca, premisele viitorului drum în viaţă. Aşadar, o cale cât se poate de concretă şi realistă de a interveni, pragmatic şi eficient, în realul lumii noastre de azi, de partea valorii, în susţinerea ei activă. Nu vorbe, ci fapte.

N-a fost ceva uşor de făcut şi mai ales, cu atât mai mult, de pornit. Ca gândul acesta să se nască mai întâi, ca el să-i convingă şi pe alţii de temeinicia a tot ce implica (şi implică în continuare) era nevoie de oameni cărora le pasă cu adevărat de capitalul de inteligenţă şi talente al României de acum. Şi nu numai că nu concep să-l lase să se irosească, să se piardă, neştiut, din indiferenţă, din pasivitate, dar pun la lucru energia, priceperea şi efortul lor tenace pentru a urni totul, dinspre ideea-matcă a unui asemenea program către o, deja, realitate a lui, în desfăşurare. „Secretul” puterii molipsitoare (şcoli şi profesori, ISJ, sponsori instituţionali şi privaţi, propagare prin media) stătea în chiar sinteza de nobleţe morală şi realism pragmatic, definitorie pentru esenţa Pro-ruralis. Se vorbeşte mult şi, adesea, prea „pe deasupra”, prea cu uşurinţă, despre „egalitatea” de şansă”, dar realităţile au încăpăţânarea de a nu se lăsa miraculos ameliorate de astfel de „refrene” retorice. Şansele reale depind în extrem de mare măsură de calitatea şcolii care te formează: profesorii, desigur, în primul rând, dar, nu mai puţin, şi clasa, colegii, tot acest câmp al comunicării şi emulaţiei, al dezbaterii şi dialogului.

Şcoala din sat nu i-a pierdut pe cei veniţi în Iaşi, profesorii de acolo i-au remarcat pe cei proeminenţi, testele le-au verificat înzestrarea intelectuală, intrarea în „familia” Pro-ruralis e o mîndrie şi pentru satele de baştină, pentru familiile acestor copii şi adolescenţi şi şcolile lor de origine. Cum, în acelaşi spirit, adaptarea la noul cadru de viaţă şi activitate şcolară (cazare în internate, profesori şi colegi noi, nivel de exigenţe) presupunea voinţă şi vigoare, un bun climat, stimulativ, de modelare a intelectului şi caracterului, componenta crucială a Programului, integral dependentă de calitatea umană: elevii înşişi, educatorii lor iniţiatorii şi realizatorii Pro-ruralis în complexitatea sa.

Lansarea volumului Pro-ruralis. O poveste de succes, editat la „Junimea”, semnat de profesorul Victor Geangalău (coordonator al Programului: o ştafetă trecută apoi prof. Cristina Hoţoleanu), uvertură la difuzarea şi lectura cărţii, a fost pentru noi toţi, auditoriul evenimentului, un prilej de a afla mai mult despre tot ceea ce a însemnat şi înseamnă Pro-ruralis, de la chiar iniţiatorul Ideii, redactorul-şef al Ziarului de Iaşi, Toni Hriţac, şi de la prof. Victor Geangalău, urmaţi şi de alţi câţiva vorbitori, inclusiv dintre beneficiari. Gândul de start, câştigarea unei afluenţe de energii, competenţe, finanţare (să amintesc sponsori ca Primăria Iaşi şi CJ Iaşi, măcar câteva nume de donatori importanţi, ca Jean Valvis, de pildă), dar adevărul e că ar merita preţuirea noastră toţi cei care au pus umărul. O mână de oameni la început, în stare să se bată cu inerţiile. Nu himere, nici utopică visătorie: un germene roditor, o mişcare ce nu a rămas în limitele judeţului, dar aici i-a fost leagănul. Nu întâmplător, în Iaşul de care e legat şi numele lui Spiru Haret, a cărui Reformă a învăţământului a contat enorm în ridicarea şi afirmarea României moderne, inclusiv graţie ponderei însemnate a unor intelectuali de sorginte rurală în elita ţării.

Complementare activităţii propriu-zise (axa profesori-elevi), formele de mediatizare (presa scrisă şi reportajele TVR Iaşi) şi propagare a interesului pentru Pro-ruralis (acum şi prin volumul editat la „Junimea”) îşi joacă rolul lor benefic, de informare a publicului, atragere de colaboratori şi sponsori, modelare a unui climat de efervescentă şi justificată satisfacţie, cum am simţit toţi cei prezenţi, urmărind reportajul TV realizat şi prezentat de d-na Carmen Olaru, jurnalist senior al TVR Iaşi, un adevărat „portret” de grup al familiei „Pro-ruralis”, luminos, inteligent, tonic. Nimic condescedent „filantropic” în acest nobil şi substanţial Program. Doar ethos românesc activ: Faptă, muncă investită altruist şi rodnic în „azi” şi „mâine” ale României. Vivat, crescat, floreat!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar