Probleme în Ţara Untului

M-am gândit că ar fi interesant de văzut cum se prezintă viaţa din Germania văzută exclusiv prin filtrul acestui cotidian şi, desigur, trăind noi vremurile pe care le trăim, n-o să mă aplec decât asupra problemelor cu care se confruntă nemţii. Deci:

„Corona: plângeri împotriva producătorilor de vaccinuri” – la tribunalele de land din Baden-Württemberg au fost depuse primele 20 de plângeri prin care se cer despăgubiri pentru efectele secundare ale vaccinurilor, printre altele de la Biontech (firma germană care a elaborat vaccinul Pfizer).

„Soldaţii sunt pe bună dreptate nerăbdători” e titlul unui interviu în care Eva Högl (membră a Bundestag-ului, responsabilă din 2020 pentru armată) vorbeşte de nevoia de reforme rapide, dar şi aşa Bundeswehr-ul ar ajunge pe deplin operaţională abia în 2030! (2 mai)

„Retail: se înmulţesc grevele – vânzările scad”. Din articol aflăm că statisticienii au reţinut cea mai mare scădere a cifrei de afaceri la vânzări de alimente faţă de aceeaşi lună de anul trecut din 1994 încoace. (3 mai)

„Germania trăieşte din 4 mai pe datorie din perspectivă ecologică”. Şi-a consumat deja, cum ar veni, resursele ecologice disponibile pe 2023. Zice Germanwatch. Iar reprezentantul ei Christoph Bals, managerul politic (?) al o.n.g.-ului, este citat cu afirmaţia cum că „emisiile de CO2 din Germania ar trebui să scadă de trei ori mai repede ca până acum, dacă vrem să apărăm capacitatea portantă a planetei şi drepturile omului”. Decât. China, Rusia etc. nu contează.

„Se răceşte dragostea pentru sparanghel?” Am ales titlul acesta aşa, ca moment de destindere. Pare-se că scăderea interesului pentru „leguma regală” e din cauza faptului că tinerii preferă mai degrabă tot ce-i fie uşor de gătit, fie uşor de mâncat, eventual to go… (4 mai)

„Fostul cancelar pierde procesul pentru birou”. E vorba, desigur, de prietenul lui Putin, Gerhard Schröder, justiţia germană stabilind că nu are dreptul legal la un birou finanţat de stat. Ar fi fost şi ar fi doar o cutumă acordarea acestui privilegiu. Lui Schröder i s-a luat finanţarea în urma războiului pornit de Putin împotriva Ucrainei.

„Esken: Unele firme procedează «indecent»”. E un reproş formulat de şefa SPD Saskia Esken, ea susţinând că firmele profită de contextul războiului din Ucraina, de preţurile mari la energie şi de deficitul de aprovizionare, inflaţia ridicată fiind o urmare şi a marjelor de profit sensibil crescute. Ehei, putem fi siguri că nu doar în Germania se-ntâmplă asta!

„Presiune crescută asupra secretarului de stat al verzilor”. Care va să zică aşa: Patrick Graichen, mâna dreaptă a ministrului economiei Robert Habeck (de la verzi) şi-a ajutat naşul de cununie Michael Schäfer să ocupe un post de şef la DENA (agenţia! guvernamentală! germană pentru energie). Mda. Un mizilic – pe la noi. Dar nepotism, la verzi? Ai, vai, vai!

„Stihl plăteşte o primă ridicată de succes”. Hm. Deci aşa. Angajaţii producătorului de drujbe, aflăm, primesc cel puţin 2600 de euro ca bonus unic pentru anul 2022. Frumuşică sumă. Şi un semn că tăierile de păduri n-au prea scăzut, ci, aş deduce, au crescut. Interesant este că de la 3,9 miliarde de euro cifră de afaceri în 2019, Stihl a ajuns la 5,5 mrd. în 2022. Problema cu care se confruntă, totuşi, şi firma de la Waiblingen este lipsa de personal calificat – un deficit valabil, din câte am putut înţelege până acum, pentru mai toate domeniile, iar termenul de Fachkräfte (persoane calificate), ca fapt divers, a început să facă oareşce carieră ironică, desemnând colocvial-critic refugiaţii şi (i)migranţii tot mai mulţi ca număr.

Închei cu o triadă de probleme legate între ele – şi urmare a politicii prea verde a verdelui ministru al economiei Habeck: „O locuinţă socială pentru 1500 de euro” – suma reprezentând chiria lunară şi, vorba viceprimăriţei pentru construcţii din Ludwigsburg, „niciun om nu poate plăti atâta”. Peste tot în Baden-Württemberg s-ar îngheţa proiectele de construcţii noi din cauza creşterii costurilor şi a dobânzilor, situaţia fiind „dramatică şi unică”, având în vedere nevoia mare de spaţiu locativ (în toată Germania, îndeosebi în oraşele mari şi aglomerările urbane). Din alt articol aflăm că tot mai multe familii renunţă la terenul de construcţie obţinut, nemaiputând finanţa, la costurile crescânde actuale (datorate şi prevederilor ecologice), construcţia unei case. Concluzia o dă al treilea text: „Experţi: Noua sărăcie din Germania”. (5 mai)

Bine că săptămâna trecută, la E-Center, untul Meggle a fost tot la superofertă: 1,39 în loc de 2,59 bucata de 250 gr. Şi la Lidl la fel. Iar de joi, untul Weihenstephan e la acelaşi preţ (cu 46% reducere) la Kaufland. Ţara Untului, ce să mai.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist