Psihoterapie

A fost vânzoleală mare în urbe în urmă cu o zi. Presa a scris amănunţit cum profesoara universitară Orinella Pulpan, specialistă de renume în terapia şocurilor emoţionale, psiholog clinician cu state vechi în domeniu, a fost transportată de urgenţă la Spitalul de Psihiatrie – în cămaşă de forţă, pare-se! -, întrucât suferise, vai, o traumă psihică devastatoare. Detaliile straniului eveniment au început să iasă la iveală după mai multe zile, prin intermediul colegilor doamnei Pulpan (de la Facultatea de Psihologie). Înainte de a le expune eu însumi aici, trebuie să fac o precizare tehnică importantă, legată de metodele de tratament practicate, de-a lungul deceniilor, de către Orinella. Redusă la esenţă, strategia de lucru a vestitei psiholoage era „cui pe cui se scoate”. Adică, pentru exactitate, individului aflat în şoc emoţional terapeuta îi administra un al doilea impact nervos dur – de data aceasta controlat însă! -, menit să-l elimine pe primul şi, totodată, după legile medicinei homeopatice (axate pe tratarea maladiei prin furnizarea pacientului, în doze măsurate, a elementului patogen declanşator!), să aducă vindecarea. Ca atare, tratamentul ieşea din limitele stricte ale cabinetului şi pătrundea în viaţa personală a bolnavului. După stabilirea clară a condiţiilor în care respectivul dobândise boala, Orinella ticluia un scenariu horror demn de minţile regizorale cele mai întunecate ale Hollywoodului. Insul aflat sub tratament nu ştia, desigur, nimic, iar familia sa devenea complice la derularea înscenării terapeutice. Unele dintre cazurile doamnei Pulpan au ajuns publice, datorită imaginaţiei insolite de care dăduseră dovadă.

Bunăoară, unei doamne care avusese impresia că-şi zărise soţul sărutându-i sora şi trăia cu teroarea adulterului partenerului şi a divorţului iminent – stare, paradoxal, nemotivată de realitate! – psiholoaga „i-a creat” o experienţă profund tulburătoare. Într-o zi, întorcându-se acasă de la serviciu, pacienta şi-a găsit bărbatul în pat cu propria ei mamă în vârstă de 94 de ani, dezbrăcată până la scutecul de unică folosinţă. Ascunsă într-un dulap, Orinella studia atent reacţiile protagoniştilor. De frică şi, pesemne, de oroare, soţul, la rându-i „costumat” adamic, tremura ca o piftie, în timp ce bătrâna rânjea ştirb la o pictură din apartament, unde observase, s-ar fi spus, ceva interesant. La vederea imposibilei imagini, victima şi-a perdut minţile. A înşfăcat de pe perete fix tabloul la care se holba, defazat, biata sa mamă, şi, până să ţâşnească, salvator, greoaia Orinella din şifonier, l-a izbit cu sete în ţeasta consortului terifiat, producându-i, instantaneu, un KO. Semnificativ rămâne faptul că femeia s-a vindecat de nevropatie. A comis ea însăşi adulterul (odinioară angoasant) şi a divorţat. S-a recăsătorit, iar azi trăieşte fericită la Paris. În contrapartidă, fostul soţ a dezvoltat o maladie nervoasă. Pictează, din memorie, nuduri de nonagenare şi, la finisarea fiecărei picturi, înrămează opera elegant. Apoi şi-o trânteşte, cu fermitate, în cap… Într-un alt caz, doamna Pulpan l-a recuperat pe un medic obsedat de tâlhari. I se furaseră ştergătoarele de la maşină (e drept, un automobil de lux!) şi, în consecinţă, devenise convins că-i va fi prădată casa şi ucisă familia. Achiziţionase un pistol pentru protecţie, dar frica nu dispăruse. Trăia în anxietate totală.

Ajutorul Orinellei a fost neîntârziat. Într-o noapte, doctorul a auzit zgomote  suspecte în sufragerie. A luat arma şi s-a năpustit asupra intruşilor. A văzut trei siluete ţopăind prin cameră. A tras mai mult focuri fără să ezite. Hoţii s-au prăbuşit la pământ. A deschis lumina şi le-a smuls cagulele de pe feţe. Grozăvie! „Intruşii” erau nevasta şi cei doi copii ai săi. Plini de sânge pe obraji. Până să apară Orinella, pitită după o canapea, şi să-i explice că „gloanţele” fuseseră oarbe, iar „sângele” era bulion, medicul a căzut, inert, la pământ. Omul s-a însănătoşit totuşi şi s-a profilat pe vânătoare. A promis că, între numeroasele trofee de pe zidurile casei lui, va agăţa, la vremea cuvenită, şi capul cărnos al doamnei Pulpan. În sfârşit, recent, lucrurile au degenerat la cabinet. A apărut un coleg de la Facultate, Prometeu Lăbuţ, care a cerut tratament. A zis că, în piaţă, o bătrână îi zâmbise lasciv, scoţându-i limba mare şi albicioasă. De atunci se temea cumplit că va viola octogenare şi că va deveni o ştire de la ora cinci. Înainte ca Orinella să se dezmeticească, Lăbuţ i-a aruncat o privire demonică şi a strigat la ea: „A mea eşti, babo!” Profesoara a tresărit violent, după care şi-a pierdut cunoştinţa. Au adus-o, cu greu, în simţiri prietenii care aşteptau, în linişte, la uşă. Era o farsă pentru cea de-a şaptezeci şi cincea aniversare a Orinellei. Din păcate, profesoara nu a mai putut reveni la normalitate. Zbiera că fusese inseminată de Sarsailă şi că va naşte un copil infernal. A fost luată pe sus şi transportată la spital în cămaşa de forţă.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi