Putin martirizează adevărul şi reinventează Ucraina

Pentru că ce altceva ai putea înţelege din halucinantul discurs al stăpânului însingurat de la Kremlin, cu privire la faptul că naţiunea ucraineană este o iluzie, iar statul său o creaţie artificială a lui Lenin, încropită în contextul Războiului Civil, când negăsind o soluţie mai potrivită, din pricina evenimentelor în cascadă, a scos din şapca lui de proletar închipuit un avorton politic ce s-a întâmplat să supravieţuiască, să crească precum Făt-Frumos, ca mai apoi să devină insolent şi să se răzvrătească împotriva părinţilor fondatori. Aşadar, în viziunea lui Putin, Ucraina e doar o închipuire care intră în categoria erorilor istoriei şi un cadou nemeritat făcut într-o clipă de restrişte unui popor inventat ad-hoc. Aproape o oră a durat rechizitoriul făcut poporului frate ucrainean, în care Putin a decretat că, într-un spaţiu vid de istorie şi de identitate, Rusia cea măreaţă este îndreptăţită să reinstituie raţionalitatea istoriei, adevărul, dreptatea şi viaţa. În aceste condiţii, Rusia îşi retrage darul nemeritat către fiul risipitor, dar nu îl iartă părinteşte, ca în cunoscuta parabolă biblică, ci îl pedepseşte definitiv, aneantizându-l. Ucrainenii vor fi cu Rusia sau nu vor mai fi deloc! Aceasta este conlcuzia fatală care decurge din sentinţa putinistă. În clipa în care am ascultat discursul am fost convins că războiul va fi total.

În dimineaţa zilei de 24 februarie 2022, tenebrosul personaj a adus la cunoştinţă lumii că a declanşat „operaţiunea specială” de eliberare a fiilor rătăciţi şi seduşi de o bandă de „neonazişti, drogaţi şi homosexuali”. Cu aceşti degeneraţi, Mama Rusia nu negociază, nu-şi pierde vremea, ci îi spulberă. În schimb poporul rătăcit – aşa lipsit de istorie, cultură şi identitate – va fi eliberat, va fi readus la sânul patriei şi reeducat cu mijloace specifice, pentru a-i scoate definitiv gărgăunii din cap.

Istoria universală nu mai cunoaşte un gest aneantizator de asemenea proporţii. Când au distrus Cartagina, romanii au spulberat o cetate şi nu un popor; nu au decretat damnatio memoriae. Când au cucerit Constantinopolul, în mai 1453, otomanii le-au rezervat romeilor un cartier întreg şi le-au consfinţit dreptul de a avea propria biserică. Nu au dat firman de scoatere din istorie. Atunci când a ocupat Austria, Hitler i-a ademenit şi apoi i-a intimidat cu dibăcie pe austrieci; nu le-a negat identitatea, ci le-a resuscitat memoria imperială. În schimb, imaginaţia lui Putin e săracă, încrâncenată şi sfidătoare. Însă naţiunea ucraineană nu există cu voie de la împărăţie, chiar şi în condiţiile în care identitatea ei s-a edificat chinuitor, într-un spaţiu precar al istoriei şi al geografiei, a evoluat sinuos şi imprevizibil, a beneficiat de tutela Rusiei în unele împrejurări şi a suferit de pedeapsa ei crâncenă în altele, ori a acceptat daruri otrăvite, precum teritorii care nu i se cuveneau din spaţiul românesc, polonez ori slovac (subiect evocat cu o abilitate perversă de Putin în discursul său). Pe scurt, destinul istoric al Ucrainei nu este de invidiat, ca de altfel al tuturor naţiunilor de la marginea ori dinlăuntrul împărăţiei ruseşti. Iar atâtea veacuri de stăpânire rusească nu aveau cum să nu lase urme în mentalităţi şi în cultură, fapt ce a întârziat edificarea identităţii ucrainene. Dar atunci când ai o limbă proprie (şi nu un dialect al limbii ruse, cum manipulează idioţii utili), o cultură, voinţă şi determinare de a fi liber, nimeni nu are dreptul să-ţi sfideze dreptul tău la existenţa suverană, nici măcar Rusia.

Decizând că identitatea ucraineană este un fals şi pretinzând întoarcerea istoriei la epoca Rusiei kievene, Vladimir Putin a intrat în război cu istoria, care e devenire şi nu încremenire, e heraclitică şi nu eleată. Iar ceea ce nu ştie ţarul este că toate războaiele cu istoria au fost pierdute, mai devreme sau mai târziu. Martirizând adevărul prin gestul negării lui masive şi erijându-se în stăpânul său, Putin a intrat definitiv în război cu istoria poporului ucrainean şi cu idealurile lui de viaţă, de azi şi de mâine. Dacă l-ar fi citit pe Eminescu ar fi aflat că „nu noi suntem stăpânii adevărului, ci adevărul este stăpânul nostru”.

Din această încleştare dintre un popor şi un dictator bântuit de fantasme, indiferent de rezultatul cumplitului război din aceste zile, nu poate câştiga decât poporul. Naţiunea ucraineană va ieşi inevitabil întărită. Istoria mărturiseşte limpede că niciun popor care a sprijinit un alt popor nu-şi poate retrage darul atunci când vrea el. Rusia i-a susţinut şi i-a umilit pe ucraineni. Însă dintotdeauna memoria umilinţelor este mai vie. Prin acest război, Vladimir Putin i-a ajutat pe ucraineni să se reinventeze. Iar de-ar fi să cadă acum, amintirea rezistenţei îi va călăuzi pe ucraineni în toate zilele vieţii lor. Pentru că adevărul istoriei nu se dictează prin ucaz, ci se deduce din analiza faptelor. Iar atunci când dreptul la istorie se câştigă cu preţul sângelui, nimic şi nimeni nu mai poate nega dreptul la existenţă al unei naţiuni. Războiul acesta va consemna actul final al genezei naţiunii ucrainene. Toate imperiile mor, nu şi popoarele care plătesc cu sânge dreptul de a fi.

Mihai Dorin este istoric şi publicist