Pye, Pye, Bonta!

Vi-l mai aduceţi aminte pe Victor Ponta, liderul Pro România – cel care, în urmă cu aproximativ un an, a făcut posibilă prăbuşirea Cabinetului Dăncilă? Considerat cel mai periculos politician în 2019, micul Titulescu s-a încăierat de unul singur cu marele Liviu Dragnea şi cu uriaşul PSD, provocând „partidoiului” o gravă hemoragie de membri. Grindeanu, Tudose şi mulţi alţii au părăsit formaţiunea aflată la putere pentru a veni alături de Ponta. La un moment dat, spre stupoarea unora, se părea că Pro România va fi capabilă să înghită PSD!

Cum de, după numai un an, electoratul l-a scos pe Ponta la pensie?

Instruit de foarte tânăr de condamnatul Adrian Năstase, Victor Ponta s-a infectat iremediabil cu toate virusurile pesedismului. Corupt, rapace şi capabil de orice mârşăvie – cea a trădării fiind prima dintre ele – minusculul Titulescu a urcat pe scena politică pregătit să fie un învingător.

Iar, o perioadă, chiar a înregistrat victorii după victorii, impunându-se rapid drept liderul celui mai important partid din ţară, cel mai tânăr premier din Europa şi candidatul cu prima şansă la funcţia de preşedinte al României. Dar respingătoarea lui lipsă de integritate a început să-i facă probleme, speriind societatea românească.

Acuzat de plagiat în teza de doctorat, Ponta a orchestrat, drept represalii, alături de liberalii lui Crin Antonescu (da, e vorba de „reformatorul” PNL!), o odioasă tentativă de lovitură de stat, încercând să acapareze toate instituţiile statului. Efectul acestei acţiuni a fost devastator mai ales pe plan extern, penelistul Crinuleţ (devenit pentru câteva zile preşedintele României) fiind obligat să părăsească scena politică în ghionturile UE. La rândul său, Victoraş a încasat o bătaie soră cu moartea la alegerile prezidenţiale din 2014, nu atât de la neamţul Iohannis, cât de la electoratul siderat de imensa ticăloşie a pesedistului.  

Un timp, îndeosebi după ce Dragnea a preluat PSD, am crezut că Ponta (exclus din „partidoi”) a învăţat ceva din înfrângeri. Cu uimire, am descoperit un politician care-şi recunoştea greşelile (rara avis!), acceptând multe dintre defectele, smintelile şi culpabilităţile ce i se imputau. La umbra acestei lăudabile pocăinţe, a înflorit din nou, împreună cu noul său partid, Pro România.   

Însă Ponta îşi mărturisea doar păcatele trecutului (îndepărtat). Ori de câte ori, cineva îi descoperea şi în prezent niscaiva abateri, era combătut imediat, cu glumiţe şi atacuri la persoană. Dar, din nou, nu atât mitomania legendară l-a costat pe ex-pesedist cariera de politician, cât duplicitatea sa devoalată definitiv în ultimul an. Interpretându-i în politică atât pe dr. Jekyll, cât şi pe domnul Hyde, Ponta a săvârşit o gravă eroare strategică, atunci când, din lăcomie ori din nerăbdare, a făcut din ambele personalităţi ale propriei sale minţi două personaje negative, antipatice şi primejdioase. Nu doar noaptea răul punea stăpânire pe liderul Pro România, ci şi ziua în amiaza mare, nefiind de fapt nicio diferenţă între cele două caractere. A rezultat că Ponta juca un teatru de proastă calitate, urmărindu-şi strict interesul (al lui şi al clanului său) în dauna celorlaţi. Credibilitatea sa a atins firesc cota zero, dar asta nu l-a împiedicat ca, la ultimele alegeri, să ceară votul românilor, asumându-şi o nouă penitenţă.

Însoţindu-se în acest spectacol de prost gust şicu cabotinii de la ALDE (balerinul Călin Popescu Tăriceanu făcând figura cea mai jalnică!), căderea lui Ponta a fost deplină şi – sperăm, fără a fi complet încredinţaţi – definitivă. Adio, bă!