Quo vadis Iaşi (III)

Despre statistica IT&Outsourcing

Daca e să identificăm care sunt datele specifice sectoarelor IT&Outsourcing, suntem pe un teren în care nu putem controla pe deplin jocul! Chestiunea salariaţilor teritorializaţi la sediile sociale ar fi cea mai mică problemă! Cu ajutorul unui interviu realizat la punctele de lucru putem afla cu uşurinţă care e numărul de salariaţi, dar să identificăm care e outsourcingul printre codurile CAEN e o activitate dificilă. Ca să fiu mai explicit, nu e complicat să găseşti codurile CAEN pe domenii pentru oraşele a căror structură economică e cunoscută, ci e complicat să realizezii acelaşi tip de inventar pe alte localităţi, în vederea comparaţiei. Mai mult, câte surse statistice, atâtea seturi de date, care nu converg neapărat către aceeaşi dimensiune.

Pentru cei 16 mii de salariaţi din Iaşi atribuiţi IT&Outsourcingului, echipa interdisciplinară a căutat angajaţii din sectoarele specifice în aproape 20 de domenii CAEN – cele ale domeniului Informaţii şi comunicaţii (fără 13 domenii caracteristice editărilor pe diverse suporturi, altele decât cele specifice informaticii, sau Mass Mediei). La acestea au fost adăugaţi salariaţii unor companii din domenii aparţinând industriei auto (Continental, de exemplu), activităţilor de consultanţă şi analiză tehnică, agenţiilor de colectare în domeniul bancar sau centrelor de intermediere telefonică etc.

Din punctul de vedere al evoluţiei, e mai puţin important dacă Iaşul ajunge sau nu la 35 de mii de angajaţi în Outsourcing în 2025 sau 2030, ci ca întregul ecosistem regional al IT&Outsourcingului să genereze o cifră suficient de mare de angajaţi, care să facă din acest sector unul important pentru economia regională. Un Iaşi care să concentreze cvasi-totalitatea industriei la nivel regional, ca în prezent, e mai puţin util economiei, decât unul care să concentreze doar o fracţiune din numărul total de angajaţi, dar să coordoneze activitatea companiilor dispersate în oraşele secundare ale regiunii. Astfel s-ar crea interdependenţele dintre componentele urbane ale teritoriului Moldovei, atrofiate în ultimul deceniu, sub presiunea unor centre, fie mai puternice, fie doar cu o imagine de marcă meşteşugit creată. Interdependenţele ar impune creşterea coeziunii teritoriale, dar şi a competitivităţii regionale, care vor duce la reteritorializarea regiunii noastre.

Cum ceasurile de lemn sucevene se fabrică la Cluj

Acum ceva timp am citit un reportaj despre cum o afacere suceveană s-a delocalizat la Cluj. Câţiva tineri creativi suceveni (nu e vorba de IT-işti), după absolvirea facultăţii au deschis o afacere în oraşul natal. Nişa pe care au identificat-o e fabricarea ceasurilor cu exterior din lemn. Fac precizarea că toţi au absolvit facultatea la Cluj, aşa cum se întâmplă, din păcate, cu din ce în ce mai mulţi moldoveni. După ce produsul a ajuns la maturiltate, considerând că mediul antreprenorial din oraşul ardelean ar fi un avantaj pentru afacere, s-au mutat la Cluj.

Marele oraş al regiunii are nevoie de oraşele mai puţin mari

Decuplarea din ce în ce mai vizibilă a Iaşului universitar, parte importantă al unui eventual ecosistem regional, de hinterlandul său tradiţional nu e un fapt pozitiv, nici pentru Iaşi şi, cu atât mai puţin, pentru Moldova. Aşezându-se pe orbite mai puţin fireşti, ale unor oraşe situate la mare distanţă, oraşele intermediare ale regiunii noastre suferă o veritabilă hemoragie de creativi.

Probabilitatea acestui tip de migraţii, descris şi în cazul sucevenilor, ar fi fost mai mică dacă ar fi funcţionat un ecosistem economic regional, pentru că relaţiile intra-regionale puternice impun o mai mare stabilitate locului în care se desfăşoară diversele activităţi. De ce!? Pentru că, spre deosebire de Cluj – care nu are alte interese în zonă, decât în ceea ce priveşte recrutarea forţei de muncă, Iaşul are nevoie de oraşele intermediare ale Moldovei, pentru a construi o armătură urbană capabilă să gestioneze coeziunea teritorială, dar şi competitivitatea regională în raport cu celelalte componente teritoriale ale României şi UE.

Avantajele unui ecosistem economic regional

Funcţionarea unui ecosistem regional ar impune un dublu vector de creştere economică. Pe de o parte, delocalizarea din Iaşi a unor domenii cu valoarea adăugată mai redusă, ar duce la consolidarea structurilor economice ale oraşelor secundare ale regiunii (Bacău, Suceava, posibil şi altele), care nu au reuşit să-şi depăşească statutul de shrinking cities, “dobândit” de aproape trei decenii, de la regăsirea libertăţilor civice, venite, însă, la pachet cu neputinţele economice. Chiar şi Galaţiul ar avea şanse mai mari în această industrie, dacă ar deveni o interfaţă între structurile centrate pe Bucureşti şi Iaşi.

Pe de altă parte, o astfel de structură ar constitui un avantaj real şi pentru Iaşi, care s-ar putea specializa în cadrul ecosistemului pe ITO şi R&D – care creează o valoare adăugată superioară, când vorbim de companiile multinaţionale, devenind în acelaşi timp un pol care contează pe piaţa industriilor creative şi a start-up-urilor inovative, degrevat fiind de presiunea asupra pieţei de muncă, exercitată actualmente de multinaţionale.

Epuizarea avantajelor ce au generat boom-ul domeniilor IT şi Outsourcing la Iaşi în ultimii ani, va duce la stagnarea industriilor specifice sau chiar la o repliere a lor. O strategie care să creeze germenii unui nou ecosistem, care să impună o creştere, deopotrivă, cantitativă şi calitativă e absolut necesară în pasul pe care-l va face Iaşul în noul stadiu evolutiv. Iar abordarea e necesar să fie făcută într-o manieră trans-scalară, focalizându-se atât pe ecosistemul local, cât şi pe cel regional. Una e să fii un jucător intermediar – cu aproximativ 16.000 de salariaţi pe piaţa IT şi Outsourcing şi alta e să ai o piaţă bazată pe o structură policentrică, care ar putea evolua rapid la peste 35 000 de salariaţi şi care va impune clusterul ca jucător major în Europa centrală şi de est.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi