Raport

„Stimaţi tovarăşi, în anul 2000, România va deveni o ţară industrial-agrară, multilateral dezvoltată, care va asigura condiţii de viaţă, conform cerinţelor ştiinţifice, pentru dezvoltarea sănătoasă, fizică şi intelectuală, a tuturor cetăţenilor patriei noastre…

Vor dispărea o serie de deosebiri dintre munca fizică şi intelectuală… Vor dispărea multe dintre deosebirile de azi dintre clase, dintre categoriile sociale, accentuându-se procesul de ştergere a deosebirilor de clasă şi sociale, de omogenizare a societăţii româneşti, de formare a poporului unic muncitor al României socialiste…

Ridicarea pregătirii profesionale şi tehnice, a nivelului general de cultură şi cunoştinţe tehnice al întregii populaţii va reprezenta un factor calitativ de importanţă deosebită în formarea omului nou – constructor conştient al socialismului şi comunismului – în asigurarea participării active a tuturor cetăţenilor patriei la înfăptuirea celei mai drepte societăţi din lume…

Se poate afirma cu deplin temei că în această perioadă se va realiza un înalt nivel al calităţii muncii şi vieţii întregului popor, se va asigura satisfacerea cerinţelor de consum, în conformitate cu normele ştiinţifice, pentru dezvoltarea şi apărarea sănătăţii poporului, înflorirea deplină, fizică şi intelectuală, a personalităţii umane.

Pe baza volumului important de construcţii de locuinţe ce se va realiza în această perioadă, până în anul 2000 se va asigura în medie pentru fiecare locuitor al ţării o suprafaţă locuibilă de 14 mp şi, împreună cu dependinţele, de 18-20 mp. Practic, fiecare cetăţean al României va dispune de o cămară de locuit cu dependinţele corespunzătoare…

În anul 2000, România va fi o ţară socialistă multilateral dezvoltată, atât din punctul de vedere al industriei, agriculturii, ştiinţei şi culturii, cât şi al nivelului de viaţă şi civilizaţie al poporului…

Fără îndoială că transformarea în fapte, în realitate, a acestui însufleţitor program cere, în continuare, din partea întregului nostru popor, eforturi susţinute, o activitate intensă şi multilaterală, pasiune revoluţionară, spirit de abnegaţie şi dăruire… Vom urca şi vom străbate noi căi, nebătătorite, necunoscute – ceea ce impune să fim animaţi de un spirit cutezător… Pornind pe noul drum, să fim conştienţi că nimic nu se poate realiza fără muncă, fără eforturi şi consum de energie şi inteligenţă creatoare, fără spirit revoluţionar… Să unim toate forţele poporului (…) pentru a ridica pe o treaptă nouă opera istorică pe care eroicul nostru popor o înfăptuieşte în România, sub conducerea gloriosului partid comunist! (Aplauze şi urale prelungite; se scandează „Ceauşescu – PCR!”, „Ceauşescu şi poporul”, „Stima noastră şi mândria, Ceauşescu – România” etc.).”

Ce realizări uriaşe s-ar fi realizat în România, dacă genialul Nicolae Ceauşescu – cel mai mare conducător al românilor! – nu ar fi fost ucis, în decembrie 1989, de Ion Iliescu, cu largul sprijin (85%, după cum s-a văzut în mai 1990) al poporului unic muncitor – actualii pensionari.

Apropo, pe 8 mai, s-au împlinit 100 de ani de la înfiinţarea gloriosului PCR!