Ready to Ready to Export?

Bun de export/ Ready to Export are o dinamică impecabilă. Este unul dintre cele mai reuşite spectacole ale inteligentei şi tinerei regizoare Catinca Drăgănescu, excelent susţinut de actorii care interpretează personaje multiple sau aflate în etape diferite ale existenţei lor; am putea chiar spune că în unele momente le impersonează, reconstruind personalităţi, voit îngroşat, astfel încât stilul regizoarei să devină perfect vizibil (expresivitate actoricească în tuşe groase, modificarea relaţiilor scenice, astfel încât actorul să nu se mai raporteze la partenerul de scenă, ci la însuşi spectatorul, pe care îl dinamitează cu emoţii şi idei şi îl vizează în mod direct prin subiectul ales, expresionism teatral). E genul de spectacol care poate fi recunoscut după amprenta regizorală, odată ce ai văzut mai multe spectacole de calitate semnate de Catinca Drăgănescu. Din punctul meu de vedere, regizoral e un maximum atins cu brio.

Se mizează pe modalităţile colaborative noi atât în scrierea textului de teatru, cât şi în realizarea scenică efectivă. Catinca Drăgănescu îl implică în mod direct pe Alex Tocilescu ca dramaturg, recurgând în acelaşi timp la mărturiile unor persoane atinse de subiect (problema migraţiei) care au acceptat să îşi împărtăşească poveştile de viaţă cu echipa de lucru. În acelaşi timp, regizoarea implică actorii în procesul de creaţie, stabilindu-se o legătură strânsă între aceştia şi dramaturg pe parcursul elaborării.

Necesitatea colaborării dintre actori şi dramaturg decurge din faptul că, în cea mai mare parte, autorul este onest (chiar dacă schimbă unele detalii) în scrierea scenariului, atunci când face apel la propria autobiografie, iar actorii doresc să fie cât mai aproape de realitatea personajelor pe care le (re)construiesc. La un moment dat, odată introdusă chestiunea migraţiei, fantezia îşi face loc în scenariu, iar acest lucru e cât se poate de vizibil. Elementele autobiografice pot fi detectate şi separate de cele ficţionale, iar acest lucru se datorează atât regizoarei care ştie să jongleze cu intuiţia publicului, cât şi actorilor care schimbă rapid şi cu uşurinţă registrul de joc.

Cu acest prilej, Catinca Drăgănescu atrage atenţia indirect asupra unor aspecte foarte importante de ordin regizoral: cum arată construcţia unui personaj care se pliază pe personalitatea unei persoane care a existat aievea (implicând inevitabil o doză considerabilă de subiectivitate, relativism şi imaginaţie), diferită de construcţia unui personaj la care, în absenţa rigorii impuse de dramaturg, pot contribui imaginaţia actorului, anumite date din experienţa actorului folosite în creaţia artistică sau chiar improvizaţia uşoară. În acelaşi timp, se stabileşte o diferenţă între recrearea unor situaţii din realitate la nivel scenic, credibile pentru dramaturgul a cărui autobiografie e în joc, care suscită în acelaşi timp interesul într-un spectacol de secol XXI şi crearea unor situaţii imaginare ce continuă biografia, într-un spectacol de talie occidentală, reuşind să ţină publicul conectat nu doar emoţional (majoritatea celor din sală au fost plecaţi din ţară, dar poate au revenit, au rude, prieteni, cunoscuţi care au emigrat sau şi-au pus măcar o sigură dată problema emigrării) ori ideatic (prin subiectul abordat), ci şi datorită modului în care actorii îşi abordează partiturile.

Dincolo de implicarea actorilor şi de abilitatea regizorală de a şti ce să ceară fiecăruia, fără a pierde din vedere coeziunea scenică sau ţinând cont de faptul că actorii formează o echipă şi de faptul că actorii şi dramaturgul sunt de asemenea o echipă, cheia succesului acestui spectacol o constituie umorul. Actorii sunt conştienţi de implicaţiile grave ale poveştilor de viaţă reconstruite; cu toate acestea se detaşează prin umor. Prin umorul datorat în mare parte şarjărilor voite, îl prind şi pe spectator în jocul lor dintre înţelegerea deplină a unei problematici incomode şi nevoia de detaşare de respectiva problemă, fără a pierde din vedere gravitatea acesteia.

Umorul nu anulează seriozitatea actului estetic, ci o potenţează. Astfel încât caracterul problematizant, valoarea estetică, dar şi latura umană coexistă într-un produs teatral la limita dintre spectacol şi performance. Momentele muzicale, în legătură cu textul de autor şi biografia acestuia ("O iubesc pe Simona Ionescu"), dar şi cele coregrafice sunt realmente reuşite şi foarte bine integrate în economia întregului. Frenezia actorilor în astfel de momente, detaşarea lor prin neutralitate şi/sau umor, decorul minimalist asigură pragul optim de suportabilitate în cazul acestei producţii care adresează o problemă dureroasă pentru mulţi dintre cei care văd spectacolul. Muzica îndeplineşte un dublu rol, de implicare ori de detaşare, în funcţie de situaţie; în exemplul deja dat, e vorba de detaşare, dar uneori momentele vocale ale actorilor sporesc intensitatea tematicii. Mişcarea corporală exagerată contribuie la neutralizarea tensiunii, în egală măsură – coregrafia non-restrictivă.

Nu în ultimul rând, aş vrea să semnalez sensul dublu al titlului, datorită ambiguităţii create de folosirea termenului "bun": gata (bun) de export(at) în străinătate, inteligenţa românilor a devenit un bun (o marfă) de ceva vreme, acum mai puţin ca niciodată. Acum, fenomenul migraţiei nu mai e un subiect de laudă, ci unul care dă de gândit prin statistici terifiante: "Conform datelor INS, România înregistrează o pierdere netă prin migraţie externă de un român la fiecare 5 minute şi 27 de secunde"”. Majoritatea nu emigrează pentru că ar fi racolaţi datorită inteligenţei (acestea sunt cazurile fericite, cu care ne-am obişnuit în trecut), ci din cauză că nu li se oferă o viaţă decentă aici. Viaţa celor plecaţi în străinătate e, cel mai adesea şi cu excepţii, departe de well-being. În fine, a alege între a fi bun (masă) de manevră sau a fi bun (marfă) de export nu e un lucru tocmai uşor. De aceea, pentru a evita dificultăţile şi problemele de conştiinţă pe care le creează"a alege", nici nu mai reprezintă astăzi o alegere că faci parte dintr-o categorie sau alta. Despre "import" (corelat cu "export" în scenografie) sunt, de asemenea, foarte multe de zis (nu doar exportul de forţă de muncă din România în străinătate, ci şi importul de forţă de muncă în România merită examinat), de aceea mai aşteptăm asemenea spectacole.

(Bun de export/ Ready to Export de Alex Tocilescu, regia: Catinca Drăgănescu, distribuţie: Silvana Negruţiu, Alex Zob, Crina Ene, Constantin Dogioiu, scenografia: Omid Ghannadi, Compania Point Bucureşti, FITPTI 2019, 4 octombrie, Teatrul "Luceafărul" din Iaşi)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)