Caută 
O escrocherie revoltătoare s-ar putea finaliza cu pedepse de tot râsul: nicio zi după gratii
Reţea: pensii de orbi la zeci de ieşeni sănătoşi. Cum se termină o escrocherie
5 MIN
Cazul „orbilor” care îşi conduceau liniştiţi maşina s-ar putea încheia cu o condamnare de tot râsul. O ieşeancă ce îşi făcuse o meserie din intermedierea obţinerii de certificate de handicap a fost condamnată de magistraţii Tribunalului la doar doi ani de închisoare cu suspendare, deşi procurorii documentaseră zeci de cazuri în care femeia luase bani contra unor certificate de handicap grav sau accentuat. Ieşeanca şi-a desfăşurat lucrativa activitate inclusiv în paralel cu ancheta procurorilor şi a autorităţilor. Pe când pe o uşă a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială (DGASPC) intrau persoanele cu handicap chemate pentru a li se confirma sau infirma diagnosticul iniţial, la cealaltă se vindeau în continuare certificate false. Iar beneficiarii luau bine mersi pensii de la stat, unii ani buni de zile, deşi erau sănătoşi tun.
Procurorii DNA au stabilit că Elena Balcan, simplă pensionară, se afla în cercul de cunoştinţe al unor angajaţi DGASPC şi ai Spitalului de Neurochirurgie. Ea îşi folosea „pilele” pentru a asigura o paletă largă de servicii, de la simpla intrare peste rând la comisia de evaluare, până la eliberarea unor certificate de handicap de gradul I, îndeosebi pentru afecţiuni oftalmologice. Evident, totul contra cost.
Cel mai vechi caz documentat de procurori datează din 2007, când a pretins şi primit 1.500 de lei pentru ca soţia unui cunoscut să beneficieze de încadrare în gradul I de handicap. Pentru ca pensia de handicap să fie plătită în continuare, respectiv pentru ca diagnosticul să fie confirmat la reevaluările anuale, Balcan cerea în fiecare an echivalentul a câte unei pensii lunare. De la acest client a încasat astfel timp de 10 ani câte 800-1.500 de lei, în funcţie de cât se indexa pensia de handicap. În acelaşi an, a acceptat doar 400 de lei pentru un certificat de handicap de gradul II. Anual însă, mai încasa de la client încă 274 de lei, cuantumul unei pensii lunare. În 2008, Balcan a încasat 2.000 de lei pentru un certificat de gradul II. După 5 ani, de la acelaşi client, a încasat 3.500 de lei, pentru a „avansa” certificatul la gradul I.
Mita maximă: 8.400 de lei
Ancheta procurorilor a început în 2012, după ce pe plan naţional a izbucnit un adevărat scandal legat de certificatele de handicap false emise în mai multe judeţe, inclusiv Iaşi. Ca urmare, şi majoritatea cazurilor documentate de procurori datează din această perioadă. În septembrie 2012, ea a primit 4.000 de lei în schimbul intervenţiei pe lângă comisia de evaluare pentru obţinerea unui certificat de încadrare în gradul I de handicap pentru o clientă. De la aceasta, a încasat apoi, an de an, echivalentul unei pensii lunare. De la un alt client, „rezolvat” în 2013, a luat doar 1.000 de lei, dar pentru un certificat de handicap de gradul II. Chiar dacă pensia era mult mai mică decât pentru handicap de gradul I, certificatul era nerevizuibil, deci beneficiarul nu trebuia să vină anual pentru un nou examen medical. Chiar dacă diagnosticul stabilit pentru beneficiar impunea reevaluări anuale, şi această problemă putea fi rezolvată. În 2016, a pretins şi primit 400 de lei pentru ca o clientă să-şi primească pensia de handicap în continuare, fără a mai fi chemată pentru reevaluare.
Balcan nu avea tarife fixe, stabilind suma pretinsă în funcţie de client. Pentru un certificat de încadrare în grad de handicap grav, cu indemnizaţie de însoţitor, ea percepea între 2.800 de lei şi 1.500 de euro. Suma maximă pretinsă a fost de 8.400 de lei, pentru un certificat de handicap de gradul I. Procurorii DNA au efectuat iniţial cercetări pentru 12 acte de trafic de influenţă comise de Balcan. Din cercetări au rezultat însă probe pentru încă 5 acte, urmărirea penală fiind extinsă în octombrie anul trecut. Verificările au stabilit că femeia nu lua banii degeaba. Toţi cei 17 clienţi identificaţi îşi primiseră certificatele.
Unde avea complici?
Trimisă în judecată pentru trafic de influenţă în formă continuată, Balcan a spus în instanţă că intrase în „afacere” după ce ea însăşi trebuie să dea şpagă la DGASPC. Era încadrată ca persoană cu handicap şi trebuia să meargă anual la reevaluare. La coadă cunoscuse o pensionară care se afla în cercul de cunoştinţe al unei membre a comisiei de evaluare şi al unei secretare din Secţia de Oftalmologie a Spitalului de Neurochirurgie. Din discuţiile cu pensionara, a înţeles că poate intra peste rând dacă plăteşte suma de 300 de lei. Pentru încă 300 de lei, a primit un certificat de handicap nerevizuibil. I s-ar fi propus să preia ea însăşi clienţi, ca intermediar al celor trei, ajungând să fie cunoscută ca o persoană de încredere.
„După o perioadă, întrucât le obţinusem certificate cu încadrare în grad de handicap gradul II, pensiile fiind mici, oamenii au început să solicite pensii mai mari. Atunci A.A., B.B. şi C.C. au decis să încadreze acele persoane la nevăzători şi să obţină astfel certificate de încadrare în grad de handicap I, actele medicale fiind făcute de către A.A. la Secţia Oftalmologie, unde lucra. Devenisem foarte cunoscută pentru faptul că puteam rezolva obţinerea de astfel de certificate, se dusese vorba în mediul celor care se prezentau la Comisie şi printre cunoştinţele acestora. Din câte cunosc, A.A. falsifica personal unele acte medicale, trecând afecţiuni de care oamenii nu sufereau dar care să se încadreze pentru a se obţine certificat de încadrare în grad de handicap”, a declarat femeia în faţa instanţei.
Falsificarea diagnosticelor era cu atât mai uşoară, cu cât comisia de evaluare analiza doar actele medicale prezentate, neefectuând un control propriu-zis al afecţiunilor pretinse.
A recunoscut tot
Elena Balcan a încheiat cu procurorii un acord de recunoaştere a vinovăţiei, ceea ce i-a permis obţinerea unei pedepse mai uşoare. În instanţă, procurorii au propus o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul prevăzut de Codul Penal. Judecătorii au luat în calcul faptul că femeia colaborase cu anchetatorii şi nu avea antecedente penale. Ca urmare, ea a fost condamnată la 2 ani de închisoare, dar cu suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Această variantă de executare a pedepsei a fost considerată însă prea blândă de procurori, care au contestat sentinţa. Cazul a intrat pe rolul Curţii de Apel. Autorităţile judiciare nu au comunicat dacă au extins cercetările şi în privinţa complicilor femeii.
