Reteta lui Costachel cu recomandarea Paharnicului: Salată caldă de creveţi cu două ţeline

joi, 24 octombrie 2019, 20:00
3 MIN
 Reteta lui Costachel cu recomandarea Paharnicului: Salată caldă de creveţi cu două ţeline

Parcă vă şi aud spunând, „bun, salată caldă de creveţi e limpede, dar cum adicătelea cu două ţeline?“ Păi n-am ştiut cum să formulez mai scurt că în delicioasa preparaţie de mai la vale intervin atât ţelina verde (de fapt doar inima şi nişte frunze), cât şi ţelina noastră tradiţională. 

Aşa că salata asta devine un prilej minunat să aprofundăm asemănările şi diferenţele dintre aceste două soiuri. Că dacă partea teoretică am studiat-o mai demult, poate e timpul să trecem şi la practică.

Drept pentru care înarmaţi-vă cu

* 16 creveţi mari,

* inima de la o ţelină verde, başca frunzuliţele mai fragede,

* 1/2 ţelină-rădăcină potrivită,

* 50 g unt,

* zeama de la 1 lămâie,

* 2 linguri de ulei extravirgin de măsline,

* sare şi piper boabe.

Curăţaţi ţelina-rădăcină, tăiaţi-o felii grosuţe, apoi în bastonaşe. Încălziţi 20 g unt într-o tigaie, puneţi ţelina, căliţi vreo 5 minute, poate un pic mai mult (ţelina trebuie să se înmoaie, dar să rămână fermă). Scoateţi ţelina, cu o lingură cu găuri, şi păstraţi sosul rămas. Tăiaţi feliuţe inima de ţelină verde. Fierbeţi-o 1 minut, împreună cu câteva frunzuliţe întregi, în 15 g de unt şi 2 linguri de apă. Scoateţi-o, tot cu lingura cu găuri, şi păstraţi şi zeama asta.

Puneţi sosurile păstrate într-o tigaie, încălziţi-le, adăugaţi untul rămas şi o lingură de apă. Adăugaţi creveţii şi fierbeţi-i 3 minute. Scoateţi-i tot cu lingura cu găuri, lăsaţi-i să se răcorească un pic şi curăţaţi-i. Împărţiţi, în farfurii individuale, cele două ţeline şi creveţii. Daţi în fiert zeama rămasă, lăsaţi-o să scadă puţin, stingeţi focul şi amestecaţi-o bine cu uleiul, zeama de lămâie şi sare după gust. Turnaţi, în fine, sosul peste fiecare porţie, râşniţi deasupra piper negru şi serviţi imediat.

Chateau de Maligny Chablis 1er Cru „L’Homme Mort“ 2018, Jean Durup

Un Chardonnay pursânge, provenind din nord vestul Burgundiei, mai precis din regiunea Chablis (Fourchaume). Cum în Chablis maturarea în baric nu e deloc monedă curentă, nici în cazul de faţă, vinul nu a luat câtuşi de puţin contact cu lemnul. Terroirul calcaros, coroborat cu maturarea pe drojdii fine, în tancuri de inox, a dat naştere acestui vin de o remarcabilă fineţe, bine structurat, cu o intensă prospeţime şi mineralitate.

Culoarea este galben deschis, cu inflexiuni de chihlimbar, iar nasul aduce un buchet de caise, lime şi o puternică senzaţie de praf de calcar. Corpul este amplu şi cremos, cu o aciditate revigorantă şi alcool impecabil integrat. Gustul este proaspăt, crocant, cu mere şi caise verzi, la care se adaugă note condimentate, vag mentolate. Postgustul este lung, mineral, citric amărui, cu o subtilă astringenţă. Un vin care îmi confirmă suspiciunea că, în regiunea Chablis, cu precădere, poţi găsi expresia princeps a soiului Chardonnay.

Comentarii