Rudy Giuliani: dedublare de personalitate

Şeful echipei de avocaţi a preşedintelui Trump trimite o scrisoare de la firma sa de consultanţă privată Giuliani & Partners în care critică excesele cruciadei contra corupţiei în România. Rudy Giuliani recomandă amnistierea persoanelor care ar fi căzut victime acestor excese şi care ar fi fost acuzate şi chiar condamnate fără probe. România, oaia neagră a corupţiei la nivel înalt, ţara unde oamenii au ieşit recent în stradă să-şi strige disperarea împotriva luptei cu morile de vânt ale corupţilor cu privilegii precum baronul Dragnea şi mulţi asemenea lui, suferă, în opinia lui Giuliani, de excese ale luptei anticorupţie. Scrisoarea lui Giuliani provoacă un val de reacţii în lanţ, caracterizate de publicaţia The Guardian drept o “comoţie diplomatică”. Ambasadorul României la Washington, George Maior, dă o declaraţia fidelă în raport cu faptele, dar incompatibilă cu statutul său de diplomat: scrisoarea lui Giuliani va fi fost, probabil, inspirată de persoane care au probleme cu legea, a declarat el. Alarmat de declaraţia ambasadorului, Ministrul de Externe Român ia distanţă, precizând că Maior nu a reprezentat poziţia guvernului. La rândul său, guvernul american se distanţează, spunând că Giuliani nu a acţionat în numele vreunei instituţii guvernamentale americane. Potrivit relatărilor din presă, scrisoare lui Giuliani ar fi fost un serviciu plătit firmei sale private de Alexander Adamescu, fiul lui Dan Adamescu, cel mai bogat român al anului 2013. (Pentru cei care nu ştiu – tatăl şi fiu, numele lor sunt legate de Astra şi Nova Group. După moartea tatălui, fiul Alexander, condamnat de DNA pentru dare de mită, acuză autorităţile de opresiune politică).

Prima întrebare ce îmi vine în minte este expresia exasperării exprimate– într-un alt context – de comentatorul Washington Post, Aaron Blake: Ce – Doamne, Iartă-mă!- face Rudy Giuliani?! Este el oare naivul manipulat de un băiat şmecher ca Adamescu? Dacă evenimentul s-ar fi petrecut cu ani în urmă, aş fi zis, în idealismul meu demodat, că da. Giuliani era,pe atunci, un personajcredibil. Mi-l amintesc ca fost primar al New Yorkului în timpul atentatelor teroriste, chemând naţia la comuniune, într-o perioadă unde terorismul construia o Americă a dezbinării. Giuliani de azi e altul. Dintr-un erou al coeziunii naţiei, el mai degrabă seamănă dezbinare şi furtună. A devenit un apărător feroce al preşedintelui Trump în contextul investigaţiei imixtiunii ruseşti şi un susţinător al unor puteri prezidenţiale absolutiste. Giuliani face un joc urât, a cărui miză pare greu de găsit. E ceva ce pendulează între un narcisism inspirat de vanitate, lăcomie de putere, şi alte neştiuteinterese. Giuliani a recunoscut el însuşi într-un interviu că scopul său acum este de a-l submina pe Robert Mueller – un nume cu o autoritate morală de monument, care conduce ancheta imixtiunii ruseşti în campania electorală din 2016.

Revenind la scrisoarea către Iohannis, este extrem de puţin probabil că Giuliani, fostul procuror uns cu toate alifiile a fost un iepuraş plimbat de urechi. Scrisoarea a fost o diversiune care a avut, cel puţin la început, rezultatul scontat,  aşa cum bine remarca Cristian Câmpeanu în Revista 22.

Rudy Giuliani a trimis scrisoarea în numele firmei sale private, nemenţionând nimic despre poziţia sa în administraşia Trump. Însă efectul scrisorii a fost acelaşi ca şi dacă ea ar fi fost semnată în numele lui Trump însuşi. Să fim oneşti: Dacă Iohannis ar fi primit această scrisoare de la o firmă anonimă, nici o frunză nu s-ar fi clătinat şi nici un strop de cerneală n-ar fi curs pentru a relata subiectul. Expedierea scrisorii în numele avocatului preşedintelui SUA a schimbat complet dimensiunea acestui act. Scrisoarea exemplifică de minune conflictul de interese dintre identitatea publică şi cea privată a lui Giuliani şi a oricărui alt individ care poartă pălării similare. Schimbarea de rol, din avocat prezidenţial în avocat de firmă privată, nu se poate face cu uşurinţa cu care stingi lumina în baie şi o aprinzi în dormitor.

Emiterea acestei scrisori este relevantă  totodată pentru fundătura morală, valorică în care se află azi frumoasa Americă de altădată. Să ne amintim că, în contextul scandalului imixtiunii ruseşti, Giuliani încerca să argumenteze, stîrnind consternare, că Trump s-ar situa mai presus de lege! Giuliani e un apărător al exceselor prezidenţiale dintr-o altă patrie, patria standardului de aur pentru sistemele democratice. Criticarea exceselor preşedintelui României în lupta anti-corupţie îi contrazice, cumva, propria opinie. De asemenea, ideea că şeful avocatului preşedintelui SUA acuză un preşedinte de stat în urma serviciului plătit de un infractor notoriu este năucitoare.

Scrisoarea lui Giuliani & Partners este o diversiune cu atât mai condamnabilă şi greu de digerat, cu cît vine în urma protestelor de la Bucureşti. O fi ştiind oare Giuliani că România eultima din Europaîn domeniul corupţiei la vârf; că proteste ale oamenilor nevinovaţi şi paşnici, disperaţi de clica de interese a baronului Liviu Dragnea şi altora ca el, au fost reprimate brutal şi abuziv; că procurorul  Codruţa Kovesi a fost debarcată în ciuda ori tocmai ca urmare a perseverenţei de a sancţiona corupţia în rîndul privilegiaţilor social? O fi ştiind Giuliani că nu excesele contra corupţiei, ci corupţia însăşi ameniţă climatul de afaceri şi cel general din România?

Reacţia imediată a lui Liviu Dragnea pe Facebook, cum că Statele Unite în sfârşit au realizat că în România ar fi o cruciadă contra rivalilor politici e de un tragi-comic ridicol. Când am auzit de scrisoare, mi-am amintit de un comentariu laudativ publicat undeva în Occident, în 2008, la adresa guvernării Adrian Năstase – articol care – dacă îmi amintesc bine – fusese cumva rezultatul unei fabricaţii de lobbying politic asemănătoare. Se întâmpla într- vreme în care, ca şi azi, societatea civilă îşi arăta disperarea contra unui pericol aparent de nestopat,la adresa democraţiei. Evoluţia ulterioară a faptelor, atunci, îmi hrăneşte acum speranţa.

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul "Duke Initiative for Science & Society"