Schimbarea (I)

În 2010, procentul celor cu studii superioare din mediul urban (oraşe cu cel puţin 50.000 de locuitori) şi din grupa de vârstă 25-64 de ani era de 25%. În 2018, procentul a ajuns la 34%. Pentru grupa de vârstă 30-34 de ani din mediul urban (din nou, e vorba de oraşe de minim 50.000 de locuitori) procentul celor cu studii superioare era de aproape 35%, iar în 2018 de aproape 45%. În mediul urban, o treime dintre cei din grupa de vârstă 25-64 de ani şi aproape jumătate dintre cei din grupa de vârstă 30-34 de ani au absolvit o facultate.

Tot în 2010, procentul celor care folosesc frecvent (zilnic sau aproape zilnic) internetul ajunge la 21%. În 2018, procentul a ajuns la 53%. În 2011, procentul celor care folosesc reţelele de socializare online (Facebook, Twitter etc.) ajunge la 25%. În 2018, procentul urcă la 61%.

Haideţi să ne uităm puţin şi la grupa de vârstă 25-34 de ani. În 2013, 8,8% dintre cei din această grupă de vârstă se declarau foarte satisfăcuţi de situaţia lor financiară; 65,2% erau relativ mulţumiţi, iar 26,1% (peste un sfert) se declarau nemulţumiţi. În privinţa celor foarte satisfăcuţi, procentul lor era uşor mai mare decât cel al populaţiei generale de peste 18 ani (8,2%).

În 2018, 16,8% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani se declarau foarte satisfăcuţi cu situaţia lor financiară, aproape de două ori mai mulţi decât în 2013, iar 64,5% se considerau relativ mulţumiţi. Prin contrast, doar 12,4% din populaţia generală de peste 18 ani se declara foarte mulţumită de situaţia financiară. Faţă de 2013, diferenţa dintre cei din grupa de vârstă care ne interesează aici şi populaţia generală devine semnificativă.

În 2013, 24,5% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani se declarau foarte satisfăcuţi de viaţa lor în general (faţă de doar 19,7% dintre cei de peste 18 ani). În 2018, 33,7% dintre cei din grupa de vârstă 25-34 de ani se declara foarte satisfăcută de viaţa lor în general (faţă de 24,7% din populaţia generală). Cu alte cuvinte, în 2018 deja o treime din grupa de vârstă de care ne ocupăm aici era foarte mulţumită de calitatea vieţii pe care o duce.

În fine, în 2013, 33,6% dintre cei din grupa de vârstă 25-34 de ani se declarau foarte satisfăcuţi de relaţiile personale pe care le aveau (doar cu puţin peste procentul populaţiei generale, care era de 30,6%). În 2018, 41,2% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani erau foarte mulţumiţi de relaţiile lor personale (faţă de 32,1%, procentul populaţiei generale). Ca în cazul calităţii vieţii, nivelul de satisfacţie creşte mai mult la această grupă de vârstă între 2013 şi 2018 decât în cazul populaţiei generale.

Dacă ne uităm doar la grupa de vârstă 25-34 de ani, observăm că "lumea" celor din această grupă este din ce în ce mai postmaterialistă, ba chiar semnificativ mai postmaterialistă decât cea a populaţiei generale. Dacă trendul se menţine, în 2023-2024 toate aceste evoluţii se vor accentua, mai ales în mediul urban şi cu precădere în urbanul mare.

Toate datele astea sugerează o schimbare semnificativă a societăţii româneşti din mediul urban (încă o dată: oraşe cu cel puţin 50.000 de locuitori) şi una încă şi mai profundă în zona urbanului mare (oraşe cu cel puţin 200.000 de locuitori). Noua societate urbană este semnificativ mai educată şi mai digitalizată decât precedenta. Punctul de inflexiune al acestei schimbări sociale majore este undeva în jurul anului 2010, când procentul celor cu educaţie superioară şi a celor digitalizaţi din mediul urban atinge un punct critic – un punct de la care schimbarea devine socialmente relevantă, ireversibilă şi, cel puţin pe anumite dimensiuni, accelerată.

Ponderea semnificativă a celor cu educaţie superioară din mediul urban este importantă, fiindcă pretutindeni în lume nivelul de educaţie se corelează pozitiv cu cel al toleranţei, al activismului civic şi politic, şi al valorilor post-materiale. Cu alte cuvinte, creşterea nivelului de educaţie generează mai multă toleranţă (deci o atenţie sporită faţă de grupurile vulnerabile, faţă de cei excluşi sau marginalizaţi), o creştere a activismului civic şi politic şi un mai mare accent pus pe valorile post-materiale.

Ponderea semnificativă a persoanelor digitalizate din mediul urban este la fel de relevantă, fiindcă ea indică modul preferat de interacţiune şi de coordonare între indivizi şi între grupuri. Digitalizarea presupune în primul rând interacţiuni mai fluide şi coordonare non-ierarhică: liderii sunt înlocuiţi de facilitatori, iar coordonarea se face preponderent pe orizontală, prin modele de tip reţea.

Explozia de activism civic şi politic de după 2010 (din 2012 încoace) devine astfel inteligibilă, cum inteligibile devin şi noile modalităţi de exprimare a acestui activism.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist