Caută 
6 MIN
Dacă trăieşti în Republica Moldova şi afli că brusc se înfiinţează noi partide politice, atunci aceasta înseamnă – cu siguranţă – că ţara se pregăteşte de alegeri anticipate, chiar dacă nu toţi jucătorii politici ai momentului şi-o asumă.
Atent observate, semnele sunt unele dintre puţinele lucruri care ne pot face viaţa previzibilă. Astăzi oricine ştie că se apropie Paştele în momentul în care apare primul bărbat în trening, cu un covor în spinare şi cu un castronaş cu o perie înmuiată în oţet alături. Dacă este iarnă şi dai de pete de sânge pe scara blocului nu te mai sperii, gândindu-te la cine ştie ce grozăvie, ci înţelegi că se apropie Crăciunul şi că un vecin cu rude la ţară a tăiat porcul. Dacă este vară şi se iţesc pe marginea drumului nişte personaje care bălăngăne câte un breloc cu chei, atunci înseamnă că mai ai câţiva kilometri şi ai ajuns pe litoral, la fel cum dacă vezi pe şosea nişte copii adunaţi, care îţi fac semne cu flori înmână, asta nu înseamnă nici pe departe că ei te-au confundat cu vreun personaj important pe care îl iubesc, ci că, pur şi simplu, a venit primăvara şi ei vor să îţi vândă ceea ce au adunat de prin pădure.
Iar dacă trăieşti în Republica Moldova şi afli că brusc se înfiinţează noi partide politice, atunci aceasta înseamnă – cu siguranţă – că ţara se pregăteşte de alegeri anticipate, chiar dacă nu toţi jucătorii politici ai momentului şi-o asumă.
Victoria Maiei Sandu în alegerile prezidenţiale de peste Prut nu a însemnat doar o înfrângere politică dureroasă pentru Igor Dodon, favoritul Kremlinului, ci şi un semnal foarte puternic al societăţii că se simte nevoia unei resetări totale a sistemului politic putred de corupt de la Chişinău. Deşi iniţial Igor Dodon şi socialiştii săi au fost întru totul public de acord cu ideea resetării prin alegeri anticipate a Legislativului (dovadă stând chiar faptul retragerii de bunăvoie de la putere a propriului guvern în momentul investirii în funcţia de Preşedinte a Maiei Sandu) oricine de la Chişinău ştie – asta dacă tot vorbim despre semne – că atunci când Dodon şi socialiştii spun „da”, realitatea este taman pe dos. Ce a urmat din decembrie 2020 până astăzi, la mijlocul lui aprilie 2021, nu a însemnat decât un lung şir de tertipuri inventate de Igor Dodon şi sistemul său politic pentru a întârzia inevitabilele alegeri parlamentare anticipate, totul culminând cu instaurarea unei stări de urgenţă de 60 de zile pe teritoriul Republicii Moldova, sub pretextul pandemiei de COVID, situaţie care nu permite dizolvarea Parlamentului. În realitate însă, a fost vorba de instaurarea unei stări „de urgenţă” atipice, una în care Comisia pentru Situaţii Excepţionale în realitate mai degrabă a ridicat restricţiile decât să le înăsprească. În paralel cu această băşcălie politico-santiară, Igor Dodon a declarat clar că va ridica starea de urgenţă numai atunci când candidatul său la prim-ministru va fi pus în funcţie, fapt ce a confirmat strategia socialiştilor moldoveni.
Tot în această perioadă, probabil pentru a încerca să mai tragă de timp în speranţa evitării unei catastrofe electorale, socialista Zinaida Greceanîi, preşedinta Parlamentului, a trimis o epistolă către Consiliul Europei în care se plângea nici mai mult, nici mai puţin decât că Maia Sandu, în funcţia sa de Preşedinte, „uzurpează puterea în stat prin încercarea de a dizolva Legislativul”, doamna Greceanîi „omiţând” să îi informeze cu această ocazie pe oficialii europenică cele trei luni de la demisia Guvernului trecuseră deja, temei suficient – conform Constituţiei Republicii Moldova – pentru organizarea alegerilor anticipate. Iar pentru ca ridicolul să fie complet, scrisoarea publică de răspuns a Consiliului Europei a fost „tradusă” pe dos de către socialiştii lui Dodon, aceştia răstălmăcind răspunsul europenilor care îi dădea dreptate Maiei Sandu, de parcă nimeni din Republica Moldova nu ar şti să citească şi să înţeleagă un text scris în limba franceză.
Însă, aşa cum spuneam mai sus, semnele care prevestesc apropierea alegerilor parlamentare anticipate peste Prut au început să se ivească, unul dintre acestea fiind anunţul apariţiei unui nou partid (al 68-lea!) în Republica Moldova. „Partidul Dezvoltării şi Consolidării Moldovei”, noul proiect politic care îl are înfruntea sa pe Ion Chicu (ultimul premier socialist al lui Dodon) îşi propune „dezvoltarea şi modernizarea Ţării noastre Republica Moldova, prin consolidarea societăţii şi integrarea statului nostru în UniuneaEuropeană”. Aceeaşi Uniune Europeană pe care domnul Chicu, într-un acces de bărbăţie, a acuzat-o printr-o postare pe Facebook de implicare în furturile bancare de proporţii de la Chişinău, mesaj şters ulterior a doua zi, după ce din curajul domnului Chicu mai rămăseseră doar durerile de cap şi senzaţia de sete.
Partidele de genul celui condus de domnul Chicu, apărute din neant şi mizând numai pe notorietatea liderului – fapt ce ar putea duce în eroare un procent din electorat, posibil suficient pentru a contrabalansa o viitoare majoritate parlamentară – nu sunt o noutate a strategiei tandemului Dodon – Plahotniuc de la Chişinău („spoliere”, aşa li se mai spune peste Prut), cea mai recentă şi ridicolă aventură electorală de acest gen avându-l în prim-plan pe Iurie Leancă, un alt fost simplu prim-ministru, şi al său Partid Popular European din Moldova, partid fantomă care doar încerca să profite de confuzia de nume cu adevăratul partid Popular European. Cam ca „Abibas”, pe vremuri. Numai că de data aceasta strategia lui Dodon s-ar putea să nu mai dea rezultate, maturizarea electoratului de peste Prut (confirmată şi de victoria Maiei Sandu la prezidenţiale) urmând să îl arunce pe Ion Chicu drept la coada clasamentului, în strânsă competiţie cu „Partidul Acasă Construim Europa PACE”, „Partidul Politic Noua Opţiune Istorică” ori „Partidul Politic Pentru Oameni, Natură şi Animale”, alte construcţii „politice” create cu scopul de a deturna voturi.
Între timp, cât Curtea Constituţională deliberează dacă este sau nu legală dizolvarea Parlamentului, aşa cum o solicită Maia Sandu şi alegătorii pro-europeni, Uniunea Europeană şi Institutul Interregional de Cercetare a Criminalităţii şi Justiţiei din cadrul Naţiunilor Unite tocmai au publicat raportul „Fluxurile financiare ilicite şi recuperarea activelor în R. Moldova” din care reiese că fluxurile ilegale de bani reprezintă 1.000.000.000 USD (un miliard USD!) anual, principalele activităţii legale din Moldova fiind corupţia, evaziunea fiscală, traficul de droguri, traficul de fiinţe umane, contrabanda cu arme şi bunuri, traficul de substanţe radioactive, contrabanda cu ţigări, crime cibernetice şi schemele financiare.
Acum, vorbind sincer, dacă aţi fi în locul lui Dodon ori Plahotniuc, chiar v-aţi mai dori alegeri anticipate şi un nou guvern care să investigheze toate aceste lucruri?
