Soluţii din Epoca de Aur pentru viitoarea criză

* Unii analişti zic că vine o criză ca aia din 2008, deci ar fi cazul să strângem de pe acum cureaua. Eventual, ne putem inspira din anii '80, când se stabileau recorduri la strâns cureaua, poate că ţineţi minte: a fost epoca de aur în care nimic nu se arunca, nimic nu se pierdea, totul se revalorifica! Gospodina izbutea să facă dintr-un mic pui congelat şi vânăt (opt gâturi, zece gheare şi multe cioculeţe) ciorbă, tocană, chiftele şi desert pentru copii, iar pionierii colectau de zor, la şcoală, castane; n-am înţeles la ce foloseau castanele: pesemne că din ele se fabricau puii congelaţi…

* Cei mici aduceau tot la şcoală, pentru îndeplinirea angajamentului economic, sticle şi borcane, deci mâncau bătaie de la mame, rămase fără borcane în care să pună zacusca, apoi de la taţi, rămaşi fără sticle goale într-o epocă în care, deseori, berea (chiar cu urme şi gust de ulei) se vindea doar cu sticle la schimb (chiar de ulei). Tot ei colectau şi maculatură; atunci ştiam că din ea se face hârtie igienică, dar aceasta lipsea de pe piaţă (nici nu prea era nevoie, că şi mâncarea lipsea), aşadar oamenii preferau să nu dea maculatura din mână pe hârtia igienică din comerţ, iar pionierilor li se scădea nota la purtare.

* Borcanele şi sticlele erau un fel de monede paralele – mai ales sticlele de bere, că erau tot doi lei, ca alea mari, dar intrau mai multe în genţi. În casele românilor găseai deseori căzi pline cu sticle puse la înmuiat, să li se ducă etichetele (cleiul ăla era, fără îndoială, de la armată, care îl folosea la lipit tancuri). Tot deseori întâlneai familii de români, cu genţi care zăngăneau în ambele mâini, la coadă la centrele de colectare, să ia bani / la alimentare, să ia produse din contravaloarea sticlelor…

* Mai avantajaţi erau, logic, cei care consumau mai mult, că aveau mai multe sticle şi primeau mai mult: ne amintim cum un vecin în floarea vârstei (după aia a răposat de ciroză) flutura bancnotele primite în faţa unei pensionare, venită cu două borcane de iaurt. În concluzie, am putea face faţă crizei dacă 1) trecem iar la sticle şi renunţăm la peturi, care nu-s returnabile, ci periculoase pentru planetă, şi 2) consumăm mai mult, să avem mai multe ambalaje şi să primim mai mult pe ele (plus că, la mahmureală, pe om nu-l doare de criză, fiindcă îl doare capul şi vrea doar să doarmă). Tot în anii '80 erau şi nişte borcănaşe de muştar care se puteau folosi, ulterior, drept pahare…

* Soluţii pentru a face faţă crizei există, dacă ştim să ne folosim de experienţa anilor trecuţi, după cum am mai spus. Dacă nu, peste un an sau doi, pereţii restaurantelor vor fi plini de anunţuri gen "Rugăm restituiţi la ospătar scobitorile şi şerveţelele după utilizare!" sau "Resturile şi firimiturile de pâine se depun la ieşire în cutia amenajată!".