Scleroza multiplă este o boală neurologică în care sistemul imunitar atacă mielina, învelişul protector al fibrelor nervoase, care joacă un rol esenţial în răspândirea impulsurilor nervoase între creier şi organele periferice. În Franţa, 120.000 de persoane sunt afectate de SM, a cărei gestionare s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii zece ani. Din păcate, nu există încă niciun tratament curativ – şi nici o soluţie terapeutică pentru cei 15% de pacienţi cu o formă progresivă.

Dar ce s-ar întâmpla dacă se dovedeşte că mecanismele biologice care cauzează scleroza multiplă sunt declanşate cu ani înainte de diagnosticul clinic? Asta sugerează acum studiul unei echipe de la Institutul Creierului din Paris într-un nou studiu publicat, în ediţia online din 5 decembrie a revistei medicale Neurology, a Academiei Americane de Neurologie. „Una dintre dificultăţile majore ale sclerozei multiple este că nu observăm o corespondenţă strictă între gravitatea leziunilor de pe fibrele nervoase şi simptomele pacienţilor. Acest lucru limitează considerabil capacitatea noastră de a prezice evoluţia bolii”, explică într-un comunicat, prof. dr. Céline Louapre, neurolog la Spitalul Pitié-Salpêtrière al Universităţii Sorbona, şi şefa centrului de investigaţii clinice de la Institutul Creierului din Paris, autoarea studiului.

Provocarea în prezent este de a detecta boala cât mai devreme posibil, cu mult înainte ca leziunile să fie vizibile la RMN, în speranţa de a întârzia apariţia dizabilităţii, menţionează ea. Mai multe studii au sugerat deja că, la unii pacienţi, simptomele subtile au fost prezente cu până la zece ani înainte de diagnostic.

Echipa de la Sorbona şi-a propus să cuantifice acest fenomen la scara populaţiei pentru a defini cu rigurozitate o „fază prodromală” a sclerozei multiple, adică o perioadă în care boala se instalează discret.

În plus, o mai bună înţelegere a simptomelor timpurii ale sclerozei multiple i-ar putea ajuta pe cercetători să identifice momentul exact în care începe procesul inflamator care provoacă leziuni în sistemul nervos central.

Cercetătorii arată în noul studiu că, la scara populaţiei, frecvenţa unor tulburări precum depresia, constipaţia şi infecţiile urinare este asociată cu un diagnostic de scleroză multiplă cinci ani mai târziu. Echipa a constatat, de asemenea, că problemele sexuale şi infecţiile vezicii urinare, sau cistita, sunt mai probabile la persoanele care dezvoltă ulterior SM. Afecţiunile au fost, de asemenea, mai susceptibile de a apărea la persoanele care au avut alte boli autoimune, lupus şi boala Crohn. Aceste rezultate conturează o fază prodromală a bolii, dar, în acest stadiu, nu permit dezvoltarea unei tehnici de detectare timpurie, deoarece aceste afecţiuni sunt comune şi ar putea fi, de asemenea, semne ale altor boli, scriu autorii.

Totuşi, această informaţie ar putea fi utilă pentru persoanele care prezintă un risc mai mare de a dezvolta SM, cum ar fi persoanele cu antecedente familiale ale bolii sau cele care prezintă semne de SM la scanările cerebrale, dar nu au niciun simptom al bolii.

Publicitate și alte recomandări video