Superliga purcoaielor de bani

“Footbal Leaks”, automatul de dezvăluiri fotbalistice conectat la “Wiki Leaks” a lansat recent o bombă de cauciuc care face “fssss”. Cică marile cluburi europene, în frunte cu Bayern, Juventus, Real şi Barcelona, sunt nemulţumite de bănetul care le revine din Liga Campionilor si vor să se retragă din UEFA şi din competiţiile europene, pentru a organiza o Superligă cu acces permis doar “granzilor”. Un campionat de 18-24 de echipe care să se bată între ele până se satură şi ne satură, fără a se mai confrunta cu nişte amărâţi ca Mainz, Crotone,Granada sau Eibar. Că UEFA mai foloseşte fondurile uriaşe obţinute din Champions League şi pentru alte chestii, gen UEFA Europa League, dezvoltarea fotbalului în ţările mai slab dezvoltate, copii, juniori şi alte chestii de acest gen, le pute mai-marilor fotbalului european. Ce-l interesează pe Herr Kalle Rummenigge de fotbalul din Andorra? Ce-l interesează pe Florentino Perez, ori pe Bartomeu de diseminarea fotbalului în Europa şi în lume? Mofturi, domnilor, mofturi socialiste, dacă nu de-a dreptul comuniste….

Ştirea cu Superliga nu este un “fâs” pentru că nu ar fi veridică. Însă este o marotă veche, încă din anii ‘ 90, dinaintea faimoasei reguli Bosman, care a adâncit contrastele acestui sport. Superliga asta a reprezentat dintotdeauna “mâţa” fluturată de ani şi ani în faţa diriguitorilor Europei de către granzii cluburilor, pentru a se obţine noi şi noi privilegii. La început, au fost italienii, cu sprijinul mascat al lui Silvio Berlusconi. Apoi, ştafeta a fost preluată de numitul Rummenigge, care ne izvodeşte alte amintiri neplăcute. De exemplu, propunerea ca rezultatele echipelor de club să fie înglobate în coeficientul echipelor naţionale, propunere care a apărut prin anii 2005-2006 când echipele româneşti făceau instrucţie cu Bundesliga prin Eurocupe (o tempora!).

Toate schimbările petrecute de atunci în formatul competiţiilor europene au fost determinate de şantajul repetat al grangurilor cu Superliga lor. Acum, domniile lor tot nu sunt mulţumite. Atunci, ca tot românul care se scarpină după urechi înainte de a-şi pune neuronii la treabă, hai să ne întrebăm: oare ce-ar fi dacă ar fi?

Păi, în primul rând, o asemenea competiţie în care câştigătoarea ar primi 500.000 euro (măi, măi, măi!) ar însemna retragerea tuturor acestor mega-echipe nu numai din competiţiile europene, ci şi din campionatele naţionale. S-ar putea ca LaLiga să fie mai interesantă fără Real & Barcelona (sportiv,vorbind), dar liga noastră carpatică ar fi aceeaşi. Însă Superliga Supergranzilor din Superfotbal ar ucide şi echipele naţionale, cu competiţiile aferente. Niciun superjucător din această supercompetiţie nu ar primi OK pentru jocurile naţionalei, fiindcă aceste supercluburi ar ieşi din mini-UEFA. Şi fenomenul se va extinde până la mini-FIFA, fiindcă supergrangurii nu-şi trag seva doar de pe vechiul continent, le plac al naibii şi brazilienii, şi africanii, coreenii etc.

Mai interesant este că nici marea competiţie nu poate avea viitor strălucit. La început va fi privită cu interes, dar apoi se va scufunda în propriu-i sistem închis. Meciuri ca Real – Barcelona, Juventus – City sau Bayern – United îşi vor pierde din interes în absenţa mizei. Ce miză sportivă vor avea 38X9 sau 46X23 meciuri pe an? În afară de primul loc, doar banii, fiindcă Superliga va avea sponsori puternici şi va acapara toate drepturile de televizare, nimicind competiţiile UEFA/FIFA. Toate aceste cluburi au pepiniere puternice, dar unde vor fi rodaţi tinerii jucători? În cluburile din biata UEFA, de care taman se vor fi desprins? De unde îşi vor împrospăta efectivele, mai ales dacă FIFA / UEFA vor exclude jucătorii care vor opta pentru noua competiţie? Va putea Lewandowski, de exemplu, să-şi încheie cariera în Golf sau în Asia, din moment ce a părăsit FIFA? De unde vor lua arbitrii, dintre cei şcoliţi şi dezvoltaţi în sistemul clasic? Multe întrebări vin în minte, dar şi mai multe sunt încă nespuse şi nescrise. Suntem convinşi că acei care moşesc asemenea idei se gândesc mai mult la spectacolele de majorete care însoţesc meciurile decât la asemenea întrebări.

Contraargumentul vine din baschet, de la Euroliga sau de la NBA, competiţii la fel de închise, separate de forurile integratoare. Însă ceea ce diferenţiază fotbalul de restul sporturilor de echipă este multitudinea de surprize, sarea şi piperul fotbalului. În niciun alt sport de echipă nu se pot înregistra rezultate ca Zvezda Liverpool 2-0 (în UCL), Coreea – Germania 2-0 (într-un meci decisiv pentru calificare la Cupa Mondială), nici măcar ca în meciurile amicale Honduras – Brazilia 1-0 sau România – Germania 5-1. Se poate ca România să bată Spania sau Lituania la baschet? Exclus. Este, după părerea noastră, ceea ce face din fotbal sportul rege. Le pasă grangurilor infatuaţi de la marile cluburi europene că ucid tocmai frumuseţea fotbalului, printr-o competiţie, la rându-i, sinucigaşă?