Suporteri care fluieră a pagubă

“Aici este un stadion de fotbal, nu operă sau filarmonică. Cine are urechi fine n-are decât să stea acasă, în faţa televizorului”. Este explicaţia, exclusivistă şi exhaustivă, a multor fani care bântuie terenurile de fotbal, numiţi, uneori impropriu, “ultras”, deşi mulţi dintre ei n-au habar de fenomenul ultras. Cu alte cuvinte, stadionul este moşia lor, moştenită de la mămicuţa, tăticuţul, bunicuţul, străbunicuţul, sau de la Decebalus per Scorilo. Care a lăsat cu limbă de moarte, înainte de a se sinucide, că oamenii civilizaţi nu au ce căuta pe stadioane. Ci numai suporterii înfocaţi ai echipelor de fotbal.

Dar iubesc, oare, domnii fani echipele de fotbal de care zice-se că depandă? Întrebarea nu este chiar lipsită de sens. Haideţi să exemplificăm cu echipa naţională!

Se presupune că, dacă eşti suporter al tricolorilor, te numeşti patriot, îţi iubeşti patria mumă. În acest an, echipa naţională a României bifează al doilea meci pe teren propriu fără spectatori. Pentru scenariştii care se gândesc doar la conspiraţii sârbo-muntenegrene & lituaniene, trebuie amintit că, până la asemenea măsuri restrictive, FRF a suportat numeroase avertismente, amenzi din cauza “patrioţilor” din tribune. În măsura în care doctrina politică a naţionalismului poate fi asimilată sentimentului patriotic, putem accepta cu greu că bancul complet idiot cu uterul unguroaicei este o probă de patriotism. (Doar de amorul demonstraţiei…). Însă unul dintre motivele ultimei interdicţii de la UEFA, pe lângă torţe aruncate pe teren şi alte năzdrăvănii suportericeşti valabile în toată lumea, este şi un baner afişat de patrioţii daco-geto-tracici de pe Arena Naţională: “Kosovo este al Serbiei”. Dacă acceptăm că în capetele acestor români există niscai creier, ar fi trebuit să fie bine ştiut că mesajele cu iz politic sunt complet interzise de UEFA. Însă, fanii ultras de pe Dâmboviţa şi din Ferentari n-au reuşit decăt să arate că sunt mai ataşaţi de Serbia decât de propria lor ţară. De fapt, aceşti descreieraţi nu se pot numi suporteri ai naţionalei. Cei care vin de la sute de kilometri de Arena Naţională, pentru a striga pe stadion “România, România!”, alături de bucureştenii civilizaţi, numiţi cu dispreţ “sămânţari”, susţin echipa tricoloră Cei cărora le datorăm liniştea de pe stadioane, reprezintă o adunătură eterogenă, de dinamovişti, fecesebişti, csas-işti, care n-au nici o treabă cu echipa României.

Cât de ataşaţi de clubul propriu sunt asemenea specii de fani (denumirea de suporteri este impropie, fiindcă nu se sprijină decât pe ei înşişi), se ştie. Ştiu contabilii cluburilor care plătesc facturi enorme pentru vitejiile lor, ştiu cei care citesc despre sărbătorirea, an de an, a incendierii unei peluze, ştiu şi cei normali, care vor să vină alături de familie la un spectacol sportiv, cu echipa preferată, dar care sunt alungaţi, direct sau indirect, de către stăpânii peluzelor.

Nici Iaşul nu este scutit de asemenea manifestări nesăbuite: Fanii ieşeni urăsc la culme echipele bucureştene şi galeriile lor, dar le copiază la sânge. Dacă nu credeţi, comparaţi sloganele! Mai mult, dacă informaţia publicată ieri de GSP se confirmă, aflăm că la Iaşi arbitrii au fost ameninţaţi cu cuţitele. Nu pentru că au fost defavorizaţi de “fluieraşi”, ci pentru că n-au fost favorizaţi cum ar fi dorit. Iar dacă Politehnica va fi nevoită să plătească o amendă substanţială, sau (Doamne fereşte!), terenul din Copou va fi suspendat, cine vor fi vinovaţii: “sămânţarii” care nu s-au dus la Operă?

Poate că este greu de cerut monitorizarea strictă a spectatorilor turbulenţi, fiindcă la noi Ministerul de Interne este prea ocupat cu “statul paralel” decât de civilizaţia tribunei. Însă, acum câteva zile, preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, a anunţat implementarea unor măsuri privitoare la reputaţia fotbalului românesc, cu referinţă la conducătorii şi antrenorii cu antecedente penale. Poate că este timpul să se ajungă la concluzia că şi tribunele au rolul lor în definirea numitei reputaţii. Altfel, ligile inferioare din America Latină nu sunt prea îndepărtate.