Ţara în care trăim şi murim…

Pe 7 martie 2018, am postat pe Facebook, sub titlul de mai sus, o frază dintr-o ştire. Iat-o:

"Bărbat din Arad accidentat mortal pe trecerea de pietoni de un poliţist băut".

Sigur, şoferul care calcă pe cineva taman pe zebră nu-i mereu băut şi, evident, îndeobşte, totuşi, nu-i poliţist. Îndeobşte. Dincolo de asta, ştiţi ce-i mai rău în genul ăsta de ştire? Faptul că a devenit, în ultimii ani, una de "fapt divers"!…

Ţara în care trăim şi murim I

"Falsul medic italian a fost ajutat să opereze în România de către un avocat fals" (newsweek.ro, 08.02.19).

România, ţara tuturor posibilitiţălor – sau raiul impostorilor şi-al infractorilor, dacă vreţi.

Ţara în care trăim şi murim II

"Aici sunt banii de autostradă – în sediul DRDP! A cerut 6 €/mp, statul i-a dat 15" (ziaruldeiasi.ro, 15.02.19).

Altfel spus: în România condusă de ALDE Dragnea&Dăncilă, Teodorovici&Cuc, se rescriu până şi legile de bază ale economiei. În cazul de faţă: legea cererii şi ofertei. Care va să zică aşa: îşi caută Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri un nou sediu. Îl găseşte în Podul de Piatră. Proprietarul cere 6 euro/mp, iar DRDP oferă 15. Proprietarul, de, om şi el, n-are cum să nu accepte, nu-i aşa? Măcar rămâne în picioare vechea vorbă românească: prost nu e cine cere, prost e cine dă. Desigur, chichiţa e că darea asta de mână e din buzunarul statului şi precis funcţionează după altă lege sfântă şi neaoşă, patronată de nimeni altul decât Sf. (Comis)Ion.

Ţara în care trăim şi murim III

"Deţinuţii fug de condiţiile bune din penitenciare şi cer transferul în cele insalubre pentru a beneficia de legea recursului compensatoriu" (ziaruldeiasi.ro, 08.03.19).

Bine că nu fug pur şi simplu din penitenciare, nu?

Ţara în care trăim şi murim IV

"Astăzi avem o diferenţă pe net între salariul mediu bugetar şi salariul mediu din mediul economic de 1.000 de lei, ceea ce e complet anormal, şi în acelaşi timp cu tendinţe de creştere a acestui ecart pe viitor."

Bogdan Hossu, Cartel ALFA (după Agerpres.ro, 12.03.19).

"Complet anormal" e, desigur, un eufemism. Una din mizele de guvernare a PSD-ALDE asta a fost: să mărească artificial salariile bugetarilor (practic o mită electorală), ceea ce a dus la crearea unei "burghezii bugetare", cum a numit-o Teodor Tiţă în Dilema veche. Statul devine astfel încet, dar sigur, o supercăpuşă pe spinarea sectorului privat, cu atât mai periculoasă, cu cât, după ce nu lasă mediul privat să respire liber, nici nu face lucruri judicioase cu banii pe care îi ia prin taxe şi impozite de la contribuabili.

Ţara în care trăim şi murim V

"Realitatea este aia pe care ţi-o spun eu!”

Autorul enunţului? Florin Iordache Altă Întrebare, pe când a încercat recent să explice unui reporter că la spitalele de stat condiţiile sunt la fel de bune ca la cele private, pornindu-se, desigur, de la pacientul privat Dragnea Liviu Nicolae şi presupusa sa dublă hernie de disc.

Dar reţineţi: gura păcătosului adevăr grăieşte! Una din marile lor mize chiar asta e: să convingă majoritatea românilor că realitatea este aia pe care-o spun ei, nu aia pe care-o văd şi-o trăiesc românii.

Ţara în care trăim şi murim VI

"Tren marfar deraiat în Braşov, la viteza de 30 de kilometri pe oră, (…) al şaselea în doar trei săptămâni!" (observator.tv, 23.03.19).

Decât şase, vorba regăţenilor. Straşnică media: 2/săptămână, nu?

Idee de problemă matematică de rezolvat de Cuc, ministrul Transporturilor: cu ce viteză trebuia să circule marfarul în cauză ca să nu deraieze?

 Ţara în care trăim şi murim VII

"Marocul nu-l mai primeşte acum pe Tăriceanu în vizită, după gafa premierului Dăncilă" (ziare.com, 26.03.19).

Cum care gafă? A, da, îs nenumărate. Sau, dacă vreţi, fără număr. Desigur, e vorba de cea cu mutarea din gură a ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Gafă de-acum de răsunet mondial şi care deja a reuşit să anuleze vizita oficială a regelui Abdullah al Iordaniei în România. Ce să-i faci, aşa-i în Absurdistanul ăsta condus de (tu)dorei şi viorici aleşi de… Dragnea Teleormegalomanu’.

Ţara în care trăim şi murim VIII

"Fabuloasa poveste a unui dealer de droguri angajat în Poliţia Iaşi: Aparent liniştit şi bine pregătit, dealerul a ajuns chiar şef de post la o localitate de frontieră" (ziaruldeiasi.ro, 27.03.19).

Ce poţi să mai spui? Ca la noi, la nimenea? Ţara nimănui, în care zburdă infractorii inclusiv prin Poliţie, ca să nu mai spun că şi-n Parlament??

Ţara în care trăim şi murim IX

"România merită mai mult”, scrie pe nişte bannere (pre)electorale apărute zilele trecute prin Iaşi. Semnat: PSD.

Nici nu ştii ce să crezi: în felul lui, sloganu-i bun, nu? Păi, chiar că România merită mai mult decât să fie guvernată de o gaşcă de impostori incompetenţi şi iresponsabili, de PSD, adică! Evident, când ei zic România, nu se gândesc la noi. Ei au realitatea lor proprie (vezi Iordache) într-o ţară perfect paralelă cu a noastră.

Cum ar veni, trebuie să ai nouă vieţi, precum pisica, dacă vrei să supravieţuieşti, la propriu ori la figurat, în ţara asta…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist