Târâş – grăpiş spre play-off

Politehnica Iaşi a pus duminică punct unei lungi serii negre de meciuri în deplasare, câştigând la Voluntari după ce bifase o singură remiză în ultimele nouă partide în afara Iaşului! Alături de cele trei puncte care au apărut în clasament, aceasta a fost cam singura veste bună a unei seri în care jocul echipei lui Stoican a scârţâit. În faţa unei trupe extrem de modeste, care efectiv nu are ce căuta în Liga I, după  cum arată acum, Poli a făcut o primă repriză acceptabilă, în care a speculat prompt erorile incredibile făcute de Vâtcă şi apărătorii ilfoveni. Concretizând cele (doar) două şuturi cadrate trimise, având şi o bară, Iaşul a intrat cu un avantaj lejer, 2-0, la pauză. Neluate în seamă, slăbiciunile defensive ale oaspeţilor văzute în prima repriză, în care gazdele au câştigat la cornere (4-1) şi şuturi (5-4), au fost developate din plin în actul doi. Ieşenii au pierdut total mijlocul terenului, dar şi flancul drept: triunghiul central Cioinac – Qaka – Flores nu a împins jocul în faţă, nici nu a închis culoarele.  Pe banda dreaptă, Stoican a mizat pe un jucător abia venit, Platini, care n-a contat pe plan ofensiv şi nici nu a coborât cu Vlad şi pe un altul care jucase câteva minute în prima etapă, Bosoi, neajutat de dublajul lui Mihăescu. Astfel, Politehnica a fost dominată cu autoritate de o echipă fără cap (Ioan Andone e manager, Mircea Rădulescu e antrenor în acte, iar Dinu Todoran în fapte) şi cu mulţi jucători extrem de modeşti. Egalarea a fost firească, ba chiar ilfovenii au considerat la fel şi o eventuală victorie. Situaţie care chiar ar fi apărut, în cazul în care bara nu s-ar fi opus la şutul lui Malfeury, din primul minut al prelungirilor.

Nu s-ar fi mirat nimeni în condiţiile în care actul secund a avut cifre statistice de genul 9-3 la şuturi, 7-1 (!) la încercări cadrate (cel al Iaşului apărând abia în minutul 81) şi 3-0 la cornere. A venit însă ultimul minut al prelungirilor, când Poli a profitat de o nouă eroare copilărească a apărării gazdelor, a înscris şi a plecat, având mare şansă, cu toate punctele acasă.

Politehnica a urcat astfel spre locurile de play-off şi poate ajunge chiar în prima zonă a clasamentului vineri, când are şansa de a întâlni o echipă din care a rămas doar numele, Dinamo Bucureşti. Dar, despre partida contra jalnicilor epigoni ai fraţilor Nunweiller, Dinu şi Lucescu vom mai avea prilejul de a discuta.

Poli-catalog

Rusu (5,5) – dintre cele şase şuturi parate, unul singur a fost periculos; ezitant la golul doi al gazdelor.

Bosoi (5) – s-a simţit că nu a mai jucat niciun minut din prima rundă.

Mihăescu (6,5) – ezitant în defensivă (a greşit inclusiv la reuşita lui Malfleury), are meritul de a fi înscris golul victoriei.

Frăsinescu (6) – puţine erori.

Panţîru (5) – depăşit uşor la primul gol al ilfovenilor, a mai avut şi alte momente slabe.

Cionac (6,5) – a deschis scorul, restanţe defensive.

Qaka (5,5) – putea face mai mult la primul gol al gazdelor şi la închiderea culoarelor.

Platini (5) – titularizat surprinzător, nu avea cum să facă mai mult în condiţiile în care abia făcuse un antrenament cu echipa.

Flores (5) – tăcut.

Sin (7) – o bară, un gol, hărnicie.

Cristea (5,5) – o lovitură liberă bătută bine, anihilat în rest.

Enoh (6) – a adus ceva culoare, a trimis un şut în minutul 81, a reluat cu capul după centrarea care a generat golul victoriei.

Mimoun (5,5) – a trimis centrarea din care s-a iniţiat golul victoriei.

Bekui a intrat în minutul 85.