Tineri ca Facebookul

Neîndoielnic, avem nevoie de partide noi, după ce vechile formaţiuni, în frunte cu pesedistele PSD şi PNL (da, şi liberalii sunt tot pesedişti!), şi-au dovedit neputinţa de a reforma România. Otrăvite de penali şi de găşti de şmecheraşi ce sug permanent de la ugerele tot mai rahitice ale statului, PNL şi PSD ar trebui radiate de pe scena politică. E dificil să mai crezi în vindecarea lor.

Dar ce înseamnă un partid nou? Evident, nu un partid uzat care-şi schimbă numele dar nicio formaţiune nouă alcătuită din aceiaşi politicieni expiraţi pe care-i ştim de decenii. Am văzut ce le poate tărtăcuţa.

Tentative de înnoire – mai sincere ori mai mincinoase – a clasei politice au mai existat (mai există) şi voi aminti doar două cazuri: URR (Uniunea pentru Reconstrucţia României) şi USR (Uniunea Salvaţi România). PPDD sau celelalte invenţii aidoma lui au însemnat doar nişte caricaturi politice, menite a-i păcăli pe cei sărăci cu duhul. Teribil de mulţi.

Alcătuită în special din tineri, URR a atras oarece atenţie (după 2005), dar a pierdut rapid teren când ce s-a descoperit că multe dintre junele speranţe erau fie odrasle de securişti fie „pupile“ aflate în grija vechilor structuri. În schimb, USR se găseşte încă pe un trend ascendent, în pofida şuturilor încasate de la pesedişti. Ori, poate, tocmai de aceea. Dar dacă, în opoziţie, useriştii se arată bine organizaţi şi răi de gură, adevărata măsura a valorii unui partid se dă doar la guvernare. Unde se construieşte. Aşa că, aşteptăm şi ne uităm în jur.

ADN (Alternativa pentru Demnitatea României) este cea mai recentă încercare de a schimba ceva în viaţa politică românească. În bine ori în rău? Nu ştim. Partidul „digital“ al europarlamentarului Cătălin Ivan (ex-PSD) este de fapt un pseudopartid. Nu are şef, ci o echipă în fruntea lui, nu foloseşte hârtia, ci mobilul, nu e deschis oricui, ci doar celor care merită, nu se adresează tuturor, ci numai celor care ştiu să scrie şi să citească. Sau cel puţin aşa de laudă Ivan, care susţine că toate promisiunile electorale ale acestui partid vor fi îndeplinite. N-am înţeles ce se va întâmpla cu ADN dacă măcar unul dintre anagajamentele luate nu va fi dus până la capăt.

Un astfel de partid „digital“ nu este o premieră absolută. O idee asemănătoare a avut şi pesedistul defectat Sebastian Ghiţă, după victoria senzaţională a lui Iohannis din 2014 împotriva lui Ponta. Ghiţă a vorbit atunci despre „partidul facebook“ (care ar fi răsturnat situaţia în favoarea neamţului) şi şi-a asumat, în interiorul PSD, sarcina de a crea o divizie digitală a partidoiului. Rostul ei era să lupte în lumea virtuală, contracarând asalturile şi înjurăturile antipesediştilor, inifinit mai numeroşi pe reţelele de socializare decât la urnele de vot.

Ei, şi aici se ascunde marea chestiune a viitorului politic apropiat. Dominat de tineri (ca vârstă sau în spirit), internetul reprezintă o lume în care PSD e doar un virus neimportant. Te enervează, dar nu-ţi strică ordinatorul; te întârzie, dar nu te blochează; te atacă, dar e suficient să apeşi un buton pentru ca un plici de muşte să-l flecească de perete. Din păcate, tinerii ăştia nu prea votează. Dacă ar vota, PSD ar deveni minuscul şi în viaţa reală. O gânganie nesuferită, dar doar o gânganie. Un fel de ploşniţă urât mirositoare.

Cum poţi face însă ca aceste armate de tineri să-şi exprime opţiunile electorale? Indiferent care. Introduceţi votul electronic ori măcar (şi nu măr refer doar la ADN-ul lui Ivan) promiteţi solemn că-l veţi folosi la alegerile din 2024. Ştiu sigur că pesedistele PSD şi PNL (da, şi liberalii sunt tot pesedişti!) se tem cumplit de el!