Tiriplicii salvatori şi cabala proştilor

Deşi unii userişti – bine informaţi ca întotdeauna -, anunţau o luptă strânsă pentru şefia USR, Cătălin Drulă şi-a zdrobit concurenţa şi s-a instalat confortabil în capul useriştilor. Rămâne de văzut dacă învinşii vor dezerta precum incongruentul Dacian Cioloş şi ceata lui de neînţeleşi sau vor pune osul la treabă pentru a salva Uniunea Salvaţi România de la dispariţie.

Analizând cinic situaţia actuală din ţară, contextul politic arată cât se poate de favorabil pentru o resurecţie. Criza economică, războiul din Ucraina şi avatarurile virusului SARS-CoV-2 au creat deja o atmosferă de tensiune în rândul populaţiei ce se va amplifica neîndoielnic în lunile următoare. Iar tensiunea se poate transforma extrem de uşor în nemulţumire generală, chiar în revoltă populară, mai ales când impostura şi nesimţirea guvernanţilor devin atât de evidente.

Recentul caz de corupţie în care este implicat ex-ministrul PSD al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, dezvăluie nu doar modul în care se fac angajările în guvern, dar şi numărul uriaş de proşti din instituţiile fundamentale ale statului. Chiar şi cu subiectele rezolvate pasate pe sub masă, un fost salariat al unui „serviciu” şi pilă de-a lui Daea s-a dovedit incapabil să ia notă de trecere la examenul de angajare în ministerul Agriculturii. Departe de a fi şocat de atâta imbecilitate din partea unuia care cică ne-a apărat de agenturile cele rele, Chesnoiu a pus punctul pe „i” (de la imbecil, evident), recunoscând tristul adevăr ce caracterizează un întreg sistem: crede-mă că-i ştiu cât dă proşti sunt! Ceea ce demonstrează, încă o dată, că în România Educată a lui Iohannis, statul infractor de extracţie pesedistă şi alianţa toxică de la guvernare de inspiraţie liberală te vor complet idiot.

Nu m-a interesat felul în care a reacţionat USR, dar scandalul mi-a adus aminte de lauda de sine a liderilor userişti ce aminteau, cu orice prilej, că partidul lor se prezintă minunat la capitolul resurse umane; că pentru fiecare funcţie importantă pot scoate din buzunarul de la piept măcar un specialist. Unul probabil la fel de priceput ca Vlad Voiculescu. Sau precum Stelian Ion. Ori – de ce nu? – ca Drulă, prezentat de apropiaţi ca un individ pasionat de trenuleţe. Mă întreb de câte ori o fi oprit fostul ministru al Transporturilor într-o gară mică de provincie şi ce impresie i-a făcut cloaca respectivă colonizată de fiinţe dintr-o altă dimensiune.  

În realitate, marea problemă a formaţiunii inventate de naivul Nicuşor Dan este tocmai degenerescenţa de care a ajuns să sufere. Începutul USR a fost promiţător, chiar lăudabil. În anul 2016, formaţiunea şi-a deschis larg porţile şi a invitat nominal oameni cu imagine foarte bună să se alăture unui proiect politic naţional. Un proiect incomplet definit, fără ţinte precise, fără reguli clare, dar necesar şi chiar generos prin suflul anti-pesedist pe care-l aducea. Dar mandatul 2016 – 2020 a fost un moment avantajos lăsat de izbelişte, fiindcă, la alegerile din 2020, conducerea USR nu a mai repetat schema cu deschiderea, ba a procedat taman pe dos, dându-i afară şi pe cei pe care-i adusese anterior. Explicaţia e banală şi jenantă. Poziţiile liderilor erau puse în pericol de noii veniţi şi ce rost are să salvezi România dacă nu mai eşti tu la ciolan? Încălcându-şi principiile anunţate cu emfază, useriştii au preferat să umple listele electorale cu tot felul de tiriplici „salvatori”, ferm convinşi că electoratul nu va băga de seamă şmecheria de doi lei. Dar alegătorii, mai deştepţi decât politicienii, au observat şi denunţat înşelăciunea.

Aşa se face că mandatul 2020-2024 a debutat sub auspicii nefavorabile, USR propunând la guvernare, alături de PNL, o echipă alcătuită din indivizi închistaţi, dar mândri nevoie mare că au ajuns în top. Ascensiunea nu le-a folosit la nimic, deoarece au capotat lamentabil şi rapid, după doar câteva luni. Nu deţineau soluţii, dar aveau tupeu. Lipsa de experienţă s-a văzut şi în negocierile ulterioare, când au căzut caraghios în capcanele simpluţe întinse de Iohannis. Şi în teritoriu USR s-a făcut de râs, tiriplicii dându-şi cu stângul în dreptul şi arătând alegătorilor cât de repede îşi pot însuşi metehnele condamnate la alţii. Prăbuşirea USR din sondaje a reprezentat o consecinţă firească a acestei grobiene luări peste picior a electoratului.

La final, din nou despre contextul social dramatic, dar prielnic pentru o înviere. Nu peste mult timp, vor ieşi la iveală primele date ale recensământului din anul 2022. Puţini au remarcat îngrijorarea reală a unor primari ce nu mai pot ascunde catastrofa social-demografică din România. Milioane de români au emigrat şi şi-au făcut un rost în altă parte, sute de comune au dispărut ori s-au împuţinat până la dimensiuni ridicole, majoritatea marilor oraşe posedă o altă populaţie decât cea care le-a permis să emită pretenţii la finanţări europene considerabile. În acelaşi timp, cu cât numărul românilor a scăzut cu atât numărul trântorilor din administraţie a crescut.

Reforma administrativ-teritorială devine fatalmente obligatorie. La fel, reforma electorală. Şi, pe urmă, toate celelalte reforme. Fără ele, România se va prăbuşi sub greutatea unui aparat administrativ obez şi ineficient, dar şi din pricina unei clase politice corupte şi iresponsabile. Însă, în mod bizar, după ce a taxat actuala putere drept un mix între socialism şi dictatură militară, Drulă nu a exclus o eventuală revenire a USR la guvernare alături de Iohannis şi PNL. Nu am priceput deloc motivul întoarcerii.

De mâine dimineaţă, la ceas de deşteptare, vine cu adevărat timpul reformelor. Dar dacă Drulă şi ai lui ne vor vorbi din nou despre salvarea României fără ca propriul partid să purceadă fără întârziere la o reformă internă, atunci al treilea mandat (2024 – 2028) al USR va fi şi ultimul pe scena politică.

Dacă va mai fi un al treilea mandat. 

Cătălin ONOFREI